Omanul avertizează Europa că Strâmtoarea Ormuz nu va mai reveni la statu-quo și ar putea taxa navele

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Schimbări majore se prefigurează pe una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii, unde regulile jocului ar putea fi怜rescrise definitiv. Omanul a transmis oficialilor europeni un mesaj fără echivoc: nu mai există nicio posibilitate de a reveni la statu-quo-ul de dinainte de război în ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz.

Mai mult, autoritățile din Muscat au lăsat de înțeles că navele comerciale care tranzitează această zonă strategică ar putea fi supuse unor taxe de tranzit, conform unor surse guvernamentale citate de Bloomberg.

Deși reprezentanții Omanului au dat asigurări că vor respecta întotdeauna normele dreptului maritim internațional, aceștia au explicat că noile tarife ar putea fi percepute ca taxe pentru servicii specifice. Printre acestea se numără activitățile legate de depoluarea strâmtorii sau cele de asistare a navelor în navigarea prin acest culoar strâmt. Sursele diplomatice, care au preferat să își păstreze anonimatul, au precizat că în acest moment nu este pe deplin clar dacă Omanul intenționează ca toate aceste taxe să aibă un caracter obligatoriu pentru transportatori.

Omanul avertizează Europa că Strâmtoarea Ormuz nu va mai reveni la statu-quo și ar putea taxa navele

Pentru a fundamenta o eventuală decizie, Omanul analizează în prezent diverse sisteme utilizate la nivel global pentru punctele de trecere maritime strategice. Printre modelele luate în calcul se află Strâmtoarea Malacca din Asia, o regiune recunoscută internațional în care nu se aplică taxe obligatorii de transport maritim.

O funcție din telefon, poartă de acces pentru hackeri. Îți expui datele personale fără să îți dai seama

Noi negocieri fără rezultat între partide și Nicușor Dan. Președintele s-ar fi enervat și ar fi strigat la Ilie Bolojan. Update

Cu toate acestea, perspectivele unei noi scheme de taxare provoacă îngrijorare profundă în rândul marilor puteri. Statele Unite ale Americii, statele europene și vecinii arabi din Golf ai Omanului privesc cu suspiciune aceste demersuri, existând temeri tot mai mari că sultanatul ar putea institui un sistem comun de taxare împreună cu Iranul pentru controlul Strâmtorii Ormuz.

Diplomație la nivel înalt pe axa Paris-Muscat

Pe fondul acestor incertitudini și al intensificării eforturilor globale pentru garantarea liberei circulații, președintele francez Emmanuel Macron urmează să aibă o întrevedere oficială la Paris cu liderul Omanului, sultanul Haitham bin Tariq. Agenda discuțiilor este una extrem de fierbinte și vizează în mod direct siguranța comercială mondială. Conform informațiilor furnizate de biroul de presă al președintelui francez, cei doi lideri vor aborda problema securității rutelor maritime, care depinde de trecerea liberă și necondiționată prin Strâmtoarea Hormuz.

Importanța acestei căi navigabile este crucială pentru economia globală. Omanul și Iranul sunt statele care flanchează această strâmtoare îngustă, considerată una dintre cele mai vitale artere pentru transportul de petrol și gaze naturale lichefiate de pe planetă. Stabilitatea zonei a fost grav zdruncinată recent, după ce Iranul a blocat strâmtoarea, atacând și amenințând navele comerciale, ca reacție la bombardamentele declanșate de SUA și Israel asupra Republicii Islamice. Cancelariile occidentale au mers chiar mai departe cu acuzațiile, susținând că Teheranul ar fi minat anumite porțiuni din această regiune maritimă.

Zeci de miliarde de dolari puse în joc

În ciuda contextului tensionat, SUA și Iranul se află în prezent în negocieri de pace, însă regimul de la Teheran insistă ferm pe ideea că va gestiona traficul maritim din strâmtoare în mod comun cu Omanul. O eventuală aplicare a taxelor de tranzit ar genera unde de șoc în economia mondială, costurile suplimentare pentru comercianții de mărfuri și transportatori fiind estimate la zeci de miliarde de dolari anual. Reacția comunității internaționale a fost imediată, iar guvernele din SUA, Regatul Unit, Franța, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au lansat avertismente dure, subliniind că o astfel de taxare ar reprezenta o încălcare directă a legislației maritime internaționale.

Poziția Omanului în acest puzzle geopolitic este una extrem de delicată. Cunoscut istoric ca un aliat de încredere al Statelor Unite, sultanatul menține în același timp relații diplomatice și economice strânse cu Iranul. Datorită neutralității sale tradiționale în conflictele din regiune, Omanul a fost supranumit adesea Elveția Orientului Mijlociu, jucând rolul de mediator cheie între Washington și Teheran înainte de izbucnirea ostilităților deschise.

Presiunea Teheranului și mesajele contradictorii ale Muscatului

În ultimele zile, Muscatul a transmis mesaje publice catalogate drept contradictorii de către analiști. Într-o primă fază, Omanul a emis o declarație comună cu Iranul în care se preciza că cele două state vor discuta modalitățile concrete de operare a căii navigabile și costurile aferente acesteia. La doar două zile distanță, într-o schimbare bruscă de direcție, Omanul a semnat o declarație comună cu SUA și Consiliul de Cooperare al Golfului prin care se respingeau orice taxe, tarife sau încercări de a exercita controlul asupra strâmtorii.

Nave Strâmtoarea Ormuz / sursa foto: captură video

Această din urmă poziție a fost salutată rapid de oficialii americani aflați în regiune. Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a evidențiat acest pas în timpul unei vizite oficiale în Bahrain: "Au afirmat în cadrul întâlnirii și au semnat declarația prin care se preciza că nu vor exista taxe sau tarife, așa că consider că este o veste bună".

Dincolo de discursul oficial, realitatea din spatele ușilor închise indică o presiune uriașă. Surse diplomatice au dezvăluit că oficialii din Oman le-au mărturisit omologilor europeni că acțiunile lor sunt puternic influențate de presiunile venite de la Teheran. Republica Islamică, ce a demonstrat o capacitate militară ofensivă considerabilă prin lansarea de rachete și drone în întregul Orient Mijlociu pe parcursul conflictului – inclusiv asupra teritoriului Omanului –, continuă să reprezinte principala forță militară din Golful Persic, în ciuda pierderilor logistice suferite în urma atacurilor aeriene coordonate de forțele americano-israeliene.