International
Oficial ungar, la Paris: Ucraina ar trebui să cedeze o cincime din teritoriu pentru pace
Sursa foto: Facebook/ Levente Magyar
Din cuprinsul articolului
Secretarul de stat și ministrul adjunct al Afacerilor Externe și Comerțului din Ungaria, Levente Magyar, a declarat la Paris că Ucraina ar trebui să renunțe la o parte din teritoriu pentru a-și păstra viabilitatea ca stat. Afirmațiile au fost făcute în fața studenților de la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po) și au fost publicate de portalul maghiar Telex.
Lecția de istorie a lui Magyar: Ungaria, o națiune vulnerabilă
Oficialul ungar și-a început discursul cu o prezentare a vulnerabilităților istorice ale țării sale. „Suntem o țară relativ mică, cu doar 12 milioane de unguri în toată Europa Centrală. O națiune de această mărime ar putea dispărea în câteva secunde dacă luăm decizii greșite”, a spus el.
Magyar a evocat invaziile suferite de Ungaria, de la ocupația otomană până la ocupațiile rusești din 1848, Primul și Al Doilea Război Mondial și revoluția din 1956. Concluzia sa: „Experiența ungară este că lumea ne-a lăsat singuri, Occidentul ne-a lăsat singuri.”
Pilonii politicii externe a Budapestei
Secretarul de stat a conturat direcțiile majore ale politicii externe ungare:
-opoziția față de migrație,
-menținerea unei relații pragmatice cu Rusia,
-relații bune cu toate marile puteri,
-consolidarea parteneriatului cu SUA.
Ucraina și lecția Trianon
Sursa foto: Facebook/Levente Magyar
Tema cea mai controversată a discursului a fost însă conflictul cu Ucraina. Magyar a amintit legea limbii ucrainene, pe care Budapesta o consideră discriminatorie față de minoritatea maghiară, și a catalogat revoluția din 2014 drept „o lovitură de stat naționalistă, orientată spre Vest”.
Pornind de la experiența Ungariei după Tratatul de la Trianon (1920), când țara a pierdut două treimi din teritoriu, Magyar a tras o paralelă cu situația actuală a Ucrainei. „Ungaria a luat decizia dureroasă, dar pragmatică, de a păstra măcar o treime din teritoriu. Acum Ucraina ar trebui să renunțe la o cincime din teritoriu. Întrebarea este ce este mai important: viabilitatea țării sau câteva mii de kilometri pătrați?”, a spus el.
„Avem nevoie de pace cu orice preț”
În opinia oficialului ungar, prelungirea războiului crește riscurile de escaladare. „Avem nevoie de pace cu orice preț”, a conchis Magyar.
Declarațiile sale vin pe fondul politicii Budapestei, care deseori contravine liniei generale a UE: Ungaria a diluat sancțiunile împotriva Rusiei și a blocat pachete de miliarde de euro destinate Kievului.
Ucraina, „zonă tampon” între Rusia și Occident
Ministrul ungar pentru afaceri europene, János Bóka, a întărit aceeași linie de discurs într-un interviu acordat Financial Times. Acesta a afirmat că Ucraina ar trebui să devină o „zonă tampon” între Rusia și structurile de apărare europene și a avertizat: „Dacă fie SUA, fie UE fac ceva în Ucraina fără aprobarea lui Vladimir Putin, acest lucru în sine este o sursă de conflict.”
Relația cu UE și NATO
Magyar a rememorat aderarea Ungariei la Uniunea Europeană: „În 2004, ne-am alăturat proiectului european pentru că am văzut o oportunitate istorică.” Totuși, a adăugat că situația s-a schimbat radical: „UE își pierde competitivitatea în fiecare zi față de concurenții săi și, din punct de vedere politic, seamănă din ce în ce mai mult cu o dictatură.”
În schimb, Budapesta consideră NATO drept principal garant al securității. Oficialul a respins ideea că Rusia ar dori un război cu Alianța Nord-Atlantică: „Nu împărtășim aceste opinii, dar istoria va decide cine a avut dreptate.”
Tratatul de la Trianon
Semnat la 4 iunie 1920, Tratatul de la Trianon a redus teritoriul Ungariei de la circa 320.000 km² la aproximativ 93.000 km² și a lăsat peste 3,2 milioane de etnici maghiari în afara granițelor.
Ungaria a pierdut Slovacia și Rutenia Subcarpatică (Cehoslovacia), Croația, Slovenia, Voivodina și vestul Banatului (Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor), o parte din vest (Austria) și, cel mai important, Transilvania, Banatul și Crișana, care au revenit României, în urma deciziei Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1918.
