Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ne-am obișnuit să considerăm că tot ce se petrece este nou. Că, mereu, ne aflăm în fața unor probleme existențiale majore. Scandalul legat de aprobarea MERCOSUR de către COREPER nu este nou deloc!
Franța, „gaullismul”, suveranitate vs. integrare
Suntem în 1965. Comunitățile Economice Europene, aflate în plin proces de structurare a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană au avut ceea ce manualele de Istoria Uniunii Europene denumesc „prima criză comunitară”. Concret, în 1965, Franța era condusă de Președintele Charles de Gaulle, fost general-erou al celui de Al Doilea Război Mondial.
Generalul care a lansat curentul politic numit „gaullism”, dincolo de pasiunea sa pentru „Europa de la Atlantic la Urali”, desigur, o utopie personală a unui erou politic și militar francez, își dorea practic ca fiecare stat să-și păstreze suveranitatea.
Se discuta atunci ceea ce numim astăzi Politica Agricolă Comună sau PAC.
Franța și „scaunul gol”
Concret, Franța a considerat că dacă nu se ajunge la unanimitate în probleme strategice cum era viziunea comună asupra agriculturii europene, o măsură nu trebuie votată vreodată. Pe atunci, Comunitatea Economică Europeană, în 1965, decidea prin majoritate simplă. Nici majoritatea calificată, teoretizată nu era în concepția Franței, de ajuns. Charles de Gaulle considera că era nevoie de unanimitate și fiecare stat suveran să uziteze de dreptul său de „veto”.
Consecința directă a fost că reprezentanții Franței în Consiliu, predecesorul actualului Consiliu UE (Consiliul de Miniștri) s-au retras și nu au mai luat parte la lucrări. Practic, scaunele reprezentanților francezi au rămas neocupate pentru aproape un an, până în 1966.
MERCOSUR - Macron a vrut să joace „partitura de Gaulle”
Emmanuel Macron este orice, din punct de vedere politic, dar mai puțin un „gaullist”. Este pe final de mandat iar fermierii francezi protestează, așa cum prin 1968, studenții francezi au protestat contra Generalului de Gaulle. Președintele Franței a decis că Franța nu va fi de acord cu actuala formă a MERCOSUR.
Tratatul negociat timp de un sfert de veac nu a ajuns la forma convenabilă. Și totuși, cu votul reprezentanților Italiei și României (România deși nu este stat fondator este al șaselea stat ca populație din UE și al doilea, după Polonia, din grupul statelor europene foste comuniste n.a.), el a trecut. Emmanuel Macron a încercat să-și salveze ce putea din imagine, dar nu și-a folosit puterea de convingere să facă din forma tratatului, o formă cât mai aproape de ideal.
Parlamentele naționale -ultima redută?
Și totuși, oricât de mult ar fi reușit COREPER să impună acordul, statele membre ale UE au ocazia să respingă în legislativele naționale, tratatul. Adică, el să nu ajungă la ratificare. Aici, se va vedea dacă există autoritatea fiecărui stat reprezentat în COREPER, adică în Consiliul Reprezentanților Permanenți.
