Acordul UE-Mercosur. Cine câștigă și cine pierde. România riscă să piardă mii de locuri de muncă. Analiză exclusiv EVZ

Fermier român. sursa: freepik

După un sfert de secol de negocieri tensionate, Uniunea Europeană și blocul Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay) au bătut, în sfârșit, palma. Ceea ce părea a fi un proiect condamnat la eșec a devenit realitate vineri. Marcând nașterea uneia dintre cele mai mari zone de liber schimb din lume, care va cuprinde peste 700 de milioane de consumatori.

Deși impactul economic direct este estimat la o creștere modestă de 0,05% din PIB-ul UE până în 2040, miza reală este una strategică.

Mercosur, miză și poziție României

Într-o lume marcată de protecționism și tensiuni între marii actori globali, acest acord este, conform unei analizei POLITICO, o lecție de supraviețuire politică și „soft power”. Urmează acum testul final în Parlamentul European, unde dezbaterea dintre profitul economic și protecția mediului va atinge apogeul.

La votul decisiv pentru acordul UE-Mercosur, România a adoptat o poziție ciudată, votând PENTRU adoptarea tratatului și detașându-se astfel de blocul contestatar condus de Franța. Decizia Bucureștiului a fost fundamentată pe interesele strategice ale industriei auto naționale (Dacia și Ford), care va beneficia de eliminarea tarifelor vamale de 35% în America Latină, dar și pe negocierea unui acces garantat la fondul de compensare de 45 de miliarde de euro destinat fermierilor.

Prin acest vot, România a ales să sacrifice protecționismul agricol  în schimbul promisiunii unor subvenții europene masive și al alinierii la nucleul decizional condus de Germania și Italia, evitând astfel susținerea Franței și statele care au încercat fără succes să blocheze acordul.

Ministrul Agriculturii (PSD) se declara ieri stupefiat de faptul că miniștrii USR de la Externe (Oana Țoiu) și Economie (Ambrozie-Irineu Darău) au decis să voteze acordul, în ciuda opoziției sale.

Contestații puternice

”Dacă Acordul UE-Mercosur este atât de bun, cum susţin miniştrii USR, atunci de ce mai multe state cu un sector agricol puternic s-au opus semnării lui? Doamna ministru Ţoiu ştie că acesta este primul acord comercial încheiat de UE fără consensul tuturor statelor membre şi fără să se ţină seama de obiecţiile unor ţări care contribuie semnificativ la producţia agricolă a Uniunii Europene?

Domnul ministru Radu Miruţă ştie că de la 1 ianuarie 2026 se aplică o nouă taxă vamală pe carbon pentru fertilizanţii din afara UE, care va creşte costurile de producţie din agricultură cu 20%, ceea ce ne va face şi mai puţin competitivi cu produsele agricole din America Latină? Stimaţi USR-işti, aţi citit studiile de impact ale acestui Acord?

Ştiaţi că se estimează o pierdere de circa 120.000 de locuri de muncă din UE? Ştiaţi că România este una dintre ţările europene cu cea mai mare pondere a joburilor din agricultură?”, scrie fostul ministru al Muncii, Marius Budăi, într-o postare pe Facebook.

Cine desface șampania: Meloni, Von der Leyen și industria germană

Marele câștigător politic al acestui moment este, surprinzător pentru mulți, Giorgia Meloni. Premierul Italiei a demonstrat o abilitate remarcabilă de a naviga apele tulburi ale Bruxelles-ului. Deși inițial a amenințat că se va alătura opoziției franceze, Meloni a negociat până în ultima secundă concesii financiare și clauze de salvgardare pentru produsele italiene. Rezultatul? Fermierii italieni primesc protecție, iar Roma se confirmă ca un „jucător de echipă” pragmatic, capabil să obțină beneficii palpabile.

Pentru industria auto germană, acordul este gura de oxigen de care avea nevoie. Giganți precum Volkswagen sau BMW vor avea acces facilitat pe o piață sud-americană protejată până acum de tarife de 35%. Scăderea acestor taxe va stimula exporturile europene, oferind Germaniei un avantaj competitiv în fața influenței tot mai mari a Chinei în regiune.

Din punct de vedere instituțional, Ursula von der Leyen își adjudecă un triumf de final de mandat. Deși a fost nevoită să „cumpere” liniștea fermierilor cu un pachet masiv de subvenții de 45 de miliarde de euro, ea a demonstrat că Europa poate încă să încheie acorduri multilaterale de anvergură, rămânând fidelă ordinii internaționale bazate pe reguli.

Pierzătorii. Izolarea lui Macron și presiunea asupra Amazonului

La polul opus, Emmanuel Macron apare ca principalul perdant politic. În ciuda eforturilor sale eroice de a bloca acordul, presat de protestele violente ale fermierilor francezi, președintele Franței a rămas izolat. Aliații săi tradiționali au fost seduși de promisiunile financiare ale Comisiei, lăsându-l pe Macron să gestioneze acasă imaginea unui lider a cărui influență pe scena europeană pare să fie în declin.

Totuși, cel mai vulnerabil „perdant” rămâne pădurea amazoniană. Deși acordul include referiri la Acordul de la Paris și la combaterea defrișărilor, realitatea economică este crudă: cererea crescută de carne de vită argentiniană și braziliană pune o presiune imensă pe ecosistemele tropicale.

Criticii avertizează că, în lipsa unor mecanisme de control extrem de riguroase, prețul acestui comerț liber ar putea fi plătit cu plămânul verde al planetei.

România, speranțe și spaime

Pentru România, ratificarea acordului UE-Mercosur reprezintă un moment de cotitură care evidențiază diferența dintre ambițiile industriale și realitățile agricole ale țării. Plus un nou scandal politic.

În timp ce marile centre urbane și hub-urile industriale privesc spre America Latină ca spre o piață de desfacere imensă, mediul rural și micile ferme din România se simt vulnerabile în fața unui val de produse ieftine care nu respectă aceleași standarde ecologice și de producție stricte impuse de Bruxelles.

O gură de oxigen pentru Dacia și Ford

Sectorul auto, coloana vertebrală a economiei românești, este principalul beneficiar al acestei înțelegeri. Exporturile de vehicule produse la Mioveni și Craiova, care se confruntau până acum cu taxe vamale de 35% în țări precum Brazilia sau Argentina, vor deveni brusc mult mai competitive.

Această eliminare a barierelor tarifare nu avantajează doar producătorii finali, ci și întreaga rețea de furnizori de componente auto răspândită în vestul și centrul țării. Pentru România, acordul înseamnă consolidarea locurilor de muncă într-un sector care generează o parte semnificativă din produsul intern brut.

Agricultura: Temeri privind „competitivitatea inegală”

La polul opus, sectorul agricol românesc privește cu mare îngrijorare spre pampasul sud-american. România este un producător major de cereale, porumb și carne de pasăre.

Fermierii autohtoni avertizează că nu pot concura cu prețurile de dumping ale giganților din Mercosur, care beneficiază de economii de scară masive și de reglementări mai permisive privind pesticidele.

Există riscul ca piața locală să fie inundată de carne de vită și cereale ieftine, ceea ce ar putea duce la falimentul micilor producători români care se luptă deja cu prețurile ridicate la energie și îngrășăminte.

Fermierul român nu are nevoie de pomană!

Agricultorii noștri nu cer compensații după ce dezastrul s-a produs, ci legi clare care să oprească degringolada de pe piață.

Asistăm la o decizie care are la bază un mecanism cinic: în timp ce producătorii autohtoni sunt sufocați de norme verzi draconice, restricții la pesticide și reguli stricte de bunăstare, porțile Europei rămân larg deschise pentru marfa sud-americană crescută după regulile junglei.

Fără o reciprocitate reală, unde importurile să fie verificate la sânge sub aceleași standarde, orice acord comercial devine un act de sabotaj la adresa siguranței noastre alimentare. Rezultatul? Fermierul român/francez/italian este scos din joc prin concurență neloială, chiar în propria bătătură.

Cine a fi de vină

Vina poartă nume clare: liderii de la Bruxelles și falșii suveraniști care au uitat de interesul național imediat ce au ajuns la butoane. De la Roma la Helsinki, s-a ales cinismul economic în locul salvării agriculturii. În această globalizare năpraznică, profitul corporațiilor dictează totul, în timp ce fermele sunt lăsate să moară.

La București se confirmă încă o dată faptul că Ilie Bolojan și aripa USR a guvernării pune mare preț pe interesele industriei germane, care avea mare nevoie de acest acord.

Românii pot să mai aștepte. Ce ? Inevitabilul...