Nicolae Bălcescu, un istoric în focul unei mari revoluții

Nicolae Bălcescu, un istoric în focul unei mari revoluții

Nicolae Bălcescu a trăit 33 de ani. S-a născut la 17/29 iunie 1819, la București și a murit la 16/29 noiembrie 1852, la Palermo, în Sicilia. Nicolae Bălcescu, geniul care a ars ca o torță,  a murit. așadar la „vârsta hristică”. Prin ce a rămas în istorie tânărul cu ochi pătrunzători și fruntea lată?

Nicolae Bălcescu, băiatul slăbuț din Mahalaua Boteanului

Despre tânărul Nicu, Nicolae Bălcescu, suntem în măsură să cunoaștem amănunte din corespondența lui Ion Ghica. Aceasta a fost destinată lui Vasile Alecsandri. Studia la Sfântu Sava, unde azi e Universitatea din București. Deja citea cronici medievale pe vremea când Aaron Florian abia începuse primul curs de istorie universală, Nu ajunsese nici măcar la greci sau la romani. A avut ocazia când l-a salvat de bătăușul școlii, să vadă caietele lui Bălcescu.

Ajuns ofițer, Nicolae Bălcescu preda scrierea și citirea soldaților. Superiorii îl lăsau, din ordinul lui Alexandru Ghica, domnul regulamentar să predea și istorie și geografie, necesare soldaților ca teme de tactică și orientare. Numai că, atras de conspirații și spirit național, Nicolae intră în conjurația condusă de Mitiță Filipescu. Este arestat la Mărgineni, unde este eliberat dar între timp contractează tuberculoză. La interogatoriu se declară minor ca să i se dea pedeapsa mică.

Nicolae Bălcescu

Nicolae Bălescu, rol important în istoria României. sursa: arhivă EVZ

Un truditor al  revoluției și al exilului pașoptist, Nicolae Bălcescu

Deși boala i se arată, Nicolae muncește. Magazin Istoric pentru Dacia, Puterea armată la români de la începuturile Principatului Valahiei, primele pagini la monografia Românii supt Mihail Voievod Viteazul sunt scrise acum, în timp ce merge la Paris, apoi în Italia, pentru a se trata.

În toamna anului 1843, pune alături de Christian Tell și Ion Ghica, bazele societății masonice românești Frăția. Era o organizație secretă care fără a avea loji sau ateliere, se ghida pe principii masonice, Revoluția contra lui Louis Filip îl prinde la Paris. Intră în sala tronului și rupe o fâșie din catifeaua tronului pe care o trimite fraților din țară într-o depeșă. Din 1846, Frăția trece la pregătirea Revoluției, luând legătura cu marii revoluționari europeni care împărtășeau aceleași valori.

În iunie 1848, Revoluția începe la Islaz, la 9/21 iunie. La 11/23 iunie, Bibescu abdică și Bălcescu intră în Guvernul Provizoriu.

Nicolae Bălcescu alături de Tell, Brătieni, Magheru, cei cinci Golești, Ioan Deivos și alți revoluționari rezistă până la invadarea Bucureștiului de către turci. Trece în Ardeal, fraudulos, încearcă medierea între Avram Iancu și Lajos Kossuth. Ajunge în Imperiul Otoman, apoi pleacă în Italia, Are interdicție să revină în țară, ajungând în Sicilia, la Palermo. Își dă toți banii la Hotelul Ala Trinacria și pe tratamente. Are lângă pat o strachină de lut, lucrată în țară. Lucrează la monografia lui Mihai Viteazul pe care nu o termină.

Fiul natural al marelui istoric

Nicolae Bălcescu nu a fost căsătorit. Din relația neoficială cu Luxița Florescu, s-a născut un băiat, la 17 mai 1848. Tatăl Luxiței, mare boier a decis să își protejeze fiica de critica lumească, A trimis-o la Paris, iar copilul a fost crescut de bunici, asemeni unui copil găsit. Asta, deși Barbu, fratele lui Bălcescu a admis că fiul lui Nicolae, Bonifaciu Florescu era fiul natural al fratelui său.

În 1858, Bonifaciu a fost înfiat chiar de mama lui, Luxița. A studiat la Paris. A fost atras ca și tatăl lui de istorie, dar și de literatură. A fost un profesor de istorie și literatură. A predat  istorie universală la Universitatea din Iași a Facultatea de Litere. A scris manuale și cărți de critică literară universală. Titu Maiorescu l-a destituit. Bonifaciu Florescu, prieten cu liberalii a predat la Colegiul Sfântul Sava  unde îmvățase tatăl lui. A mai predat franceza la Liceul Militar Mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște, la gimnaziul Mihai Viteazul și la Seminarul teologic Nifon Mitropolutul din Capitală.  Ne-a părăsit la 18 decembrie 1899, la București.