Din cuprinsul articolului
Nicolae Bălcescu, fondatorul gândirii istorice moderne. Amintirile memorialistului Ion Ghica afirmă că viitorul revoluționar cunoștea lucruri „de care nu se spunea în școalele noastre”.
Nicolae Bălcescu a văzut lumina zilei, în Mahalaua Boteanului din București, pe 29 iunie 1819 din părinți cu moșie în Argeș. Mahalaua Boteanului, numită așa după o biserică din zonă, era pe undeva prin spatele Ateneului, zona fostului Hotel Ambasador.
Nicolae Bălcescu - „plăpândul ce n-a voit să lase halvița vlăjganului Sotea”
Așa și-l amintea Ion Ghica într-o misivă expediată lui Vasile Alecsandri, pe Nicolae Bălcescu. Luptase pe viață și pe moarte cu Sotea, vlăjganul care voise să-i ia halvița în față la Sfântu Sava. Era pe unde vine astăzi Universitatea din București. Dar nu disputa inegală e ceea ce interesează ci, faptul că filele din caietele de școală ale „Bălcescului” erau excerpte și transcrieri din cronici medievale.
Nicolae Bălcescu știa ceea ce nu se ajunsese a se preda în școli. Abia începuse Florian Aaron, scria Ion Ghica, acel curs de universală. Dar atunci, se studiau babilonieinii și assirienii. Nu se studiaseră încă nici grecii sau romanii. Și totuși, fiul Zincăi Bălceasca și al lui Barbu Pitarul, de pământ de prin Bălcești-pe-Topolg-Argeș, la interferența Argeșului cu Vâlcea știa de Constantin Căpitanul sau de Radu Greceanu ori de Fotino...
Nicolae Bălcescu - revoluționarul condamnat la moarte de boala din temniță
Participă la conjurația lui Filipescu, face închisoare la Mărgineni unde se îmbolnăvește fatal de tuberculoză. Scrie, caută în arhive, după eliberare, călătorește la Paris, iar scrie, studiază, înființează organizații de tineri acolo, apoi acasă înființează Frăția. Dă startul Revoluției pașoptiste este omul Guvernului Provizoriu și al Locotenenței Domnești. După fuga în Ardeal, încearcă să mențină flacăra vie a Revoluției, ceea ce va face și în ultimii trei ani de viață, în exil.
Descoperitorul „modelului Mihai Viteazul”
Nicolae Bălcescu scrie lucrări de istorie, artă militară, societate. Îl creează pe Mihai Viteazul ca personalitate istorică și model de acțiune. Trăiește puțin peste 33 de ani (29 iunie 1819-București-29 noiembrie 1852-Palermo, Sicilia). Devine iuncăr, adică tânăr sublocotenent în Armata Română regulamentară. Predă istorie și geografie cu de la sine putere soldaților deși fusese angajat ca ofițer instructor pentru scriere, citire și aritmetică.
