Nicolae Bălcescu, geniul care a ars ca o torță și a murit la „vârsta hristică”. Prin ce a rămas în istorie tânărul cu ochi pătrunzători și fruntea lată?

Nicolae Bălcescu, geniul care a ars ca o torță și a murit la „vârsta hristică”. Prin ce a rămas în istorie tânărul cu ochi pătrunzători și fruntea lată?

Nicolae Bălcescu a trăit 33 de ani. S-a născut la 17/29 iunie 1819, la București și a murit la 16/29 noiembrie 1852, la Palermo, în Sicilia.

Nicolae Bălcescu  - fiul văduvei din Mahalaua Boteanu, devenit tânăr cadet în Armata Română regenerată de Regulamentele Organice

Despre tânărul Nicu, știm din corespondența lui Ion Ghica destinată lui Vasile Alecsandri. Studia la Sfântu Sava, unde azi e Universitatea din București și deja citea cronici medievale pe vremea când Aaron Florian abia începuse primul curs de istorie universală și nu ajunsese nici măcar la greci sau la romani. A avut ocazia când l-a salvat de bătăușul școlii, să vadă caietele lui Bălcescu.

Acesta locuia în Mahalaua Boteanu, nu departe de actualul Hotel Ambasador din București. Zinca Bălceasca, mama lui, mai avea un fiu și o fiică. Avea o mică moșie de zestre la Bălcești pe Topolog, la granița dintre Vâlcea și Argeș, pe care aproape că a pierdut-o din cauza datoriilor soțului ei Barbu Petrescu Pitarul, pitar fiind primul rang boieresc, de la baza Arhondologiei.

Ajuns ofițer, Nicolae preda scrierea și citirea, dar superiorii îl lăsau, din ordinul lui Alexandru Ghica, domnul regulamentar să predea și istorie și geografie, necesare soldaților ca teme de tactică și orientare.  Numai că, atras de conspirații și spirit național, Nicolae intră în conjurația contra lui Bibescu, din 1843 și este arestat la Mărgineni, unde este eliberat dar între timp contractează tuberculoză. La interogatoriu se declară minor ca să i se dea pedeapsa mică.

Nicolae Bălcescu, spirit masonic, cultură peste medie, avânt revoluționar

Deși boala i se arată, Nicolae muncește. Magazin Istoric pentru Dacia, Puterea armată la români de la începuturile Principatului Valahiei, primele pagini la monografia Românii supt Mihail Voievod Viteazul sunt scrise acum, în timp ce merge la Paris, apoi în Italia, pentru a se trata.

În 1846, pune alături de Christian Tell și Ion Ghica, bazele societății masonice românești Frăția. Era o organizație secretă care fără a avea loji sau ateliere, se ghida pe principii masonice, Revoluția contra lui Louis Filip îl prinde la Paris. Intră în sala tronului și rupe o fâșie din catifeaua tronului pe care o trimite fraților din țară într-o depeșă.

În iunie 1848, Revoluția începe la Islaz, la 9/21 iunie. La 11/23 iunie, Bibescu abdică și Bălcescu intră în Guvernul Provizoriu.

Nicolae Bălcescu, figura centrală a Revoluției, truditor al exilului

Nicolae Bălcescu alături de Tell, Brătieni, Magheru, cei cinci Golești, Ioan Deivos și alți revoluționari rezistă până la invadarea Bucureștiului de către turci. Trece în Ardeal, fraudulos, încearcă medierea între Avram Iancu și Lajos Kossuth. Ajunge în Imperiul Otoman, apoi pleacă în Italia, Are interdicție să revină în țară, ajungând în Sicilia, la Palermo. Își dă toți banii la Hotelul Ala Trinacria și pe tratamente. Are lângă pat o strachină de lut, lucrată în țară. Lucrează la monografia lui Mihai Viteazul pe care nu o termină.

Cartea a V-a se oprește la capitolul 33, iar a șasea, destinată victoriei de la Gorăslău și asasinării marelui domn rămân în proiect. Manuscrisul cărții e tipărit la ceva timp după moartea lui Bălcescu la 16/26 noiembrie 1852. Bălcescu visa la fel ca Mazzini, Garibaldi la o revoluție europeană dar câteva zile mai târziu, președintele francez Ludovic Napoleon se proclamă împărat, la 2 decembrie 1852, ca Napoleon al III-lea iar revoluția europeană devine amintire.

Unde a fost îngropat

Bălcescu a fost îngropat la o mânăstire a Capuccinilor, iar masonul Horia Nestorescu Bălcești a încercat să găsească mormântul. Unele surse cercetate spun că acești călugări i-ar fi adăugat craniul în osuarul mânăstirii, dar informația nu este certă. Testamentul lui Bălcescu arată că avea o mică situație financiară la moarte, dar că aceasta a fost folosită ca plată pentru sejurul de câteva luni la hotel, tratamente și plata distrugerii mobilierului și lenjeriei, fiindcă așa se proceda cu acei clienți bolnavi de incurabila pe atunci tuberculoză.

Nicolae Bălcescu este cel care l-a așezat pe piedestalul istoric meritat pe Mihai Viteazul. Cartea lui Puterea militară la români a fost mai târziu, tipărită ca manual militar la nou înființata Școală de Război în contextul Unirii Principatelor.

Georgeta și George Zane i-au reunit toate lucrările sale, inclusiv Mersul Revoluției. în colecția „Opere” în anii 70 ai secolului XX.