Gheorghe Hagi (59 de ani) ar fi putut să se înscrie pe o altă orbită fotbalistică, în cazul în care nu ar fi ajuns la Sportul Studențesc în anul 1983. La acea vreme, jucătorul Farului, dăduse Bacalaureatul și era asaltat de oferte. Bineînțeles, interne, pentru că un transfer extern ar fi fost imposibil în plină dictatură ceaușistă.

Farul Constanța a retrogradat la finalul sezonului 1982/1983, iar mijlocașul minune era urmărit de marile echipe din Divizia A. În acea perioadă, dacă o echipă participa în cupele europene, avea dreptul să ia un jucător de la orice altă echipă, mai puţin celelalte calificate. Iar asta fără să aibă nevoie acordul clubului respectiv, fără să plătească vreun ban.

Gheorghe Hagi a semnat cu trei cluburi și a intrat într-o mare încurcătură

Gheorghe Hagi s-a înțeles mai întâi cu Sportul Studențesc, apoi a fost convins și de cei de la Steaua în momentul în care semna actele de recrutare. Apoi, a urmat şi acordul cu Universitatea Craiova. Oltenii îl ademeniseră cu un loc la Facultate. Sfătuit de Iancu, fotbalistul avea să opteze pentru cea mai bună echipă a fotbalului românesc la acea vreme.

După ce a fost notat cu 7,80 la admitere la Universitatea din Craiova, Hagi a preferat însă să joace la Sportul. Mare problemă era concurența cu Ilie Balaci. constănțeanul nu s-ar fi putut impune în fața „Minunei Blonde”, care făcea furori. Ca un paradox, o accidentare gravă avea să-l scoatră pe Ilie, din fotbal, chiar în acea vreme.

Așadar, Hagi a semnat precontracte cu Steaua și Sportul și în același timp el a fost declarat admis la Facultatea de Științe Economice din Craiova cu nota 7,80 și chiar ar fi vrut să joace pentru echipa din Bănie. Gică a fost transferat, ilegal, ca student, de la FSE Craiova la ASE București, din ordinul lui Nicu Ceaușescu.

Craiova avea nevoie de jucători tineri în vara lui 1983

După ce a ajuns în semifinalele Cupei UEFA, Universitatea Craiova avea nevoie de jucători tineri și promițători. Corneliu Andrei Stroe și conducerea Universității au pus la cale un plan prin care să îl aducă pe Gheorghe Hagi de la Farul Constanța.

Jucătorul împlinise 18 ani la 5 februarie 1983 și debutase în Divizia A în ultima ediție de campionat, acolo unde a jucat în 18 partide și a înscris 7 goluri. În paralel, Gică Hagi juca și pentru Luceafărul București, echipă înscrisă în Divizia B, care reunea naționala de juniori sau tineret a României.

Astfel, în prima sesiune de admitere la Facultatea de Științe Economice din Craiova, Hagi se regăsea pe lista candidaților admiși. A reușit să obțină media 7,80 la examenele de analiză matematică, economie politică și geografie.

Primul fotbalist care nu intra în Craiova la seral sau fără frecvență

În acea perioadă, la fotbaliști avea întâietate cariera în meserie. Așa că, admis la studii superioare într-un oraș, și mai ales la zi, nu la fără frecvență, un fotbalist putea fi legitimat, conform regulamentului, la echipa acelui oraș, nu era necesară nicio dezlegare de la ultimul său club.

După regulamentul școlar, un student nu se putea muta în alt centru universitar decât după ce încheia și promova primul an de studii.

Așadar, măcar doi ani de atunci încolo (armata și anul întâi de facultate), Hagi ar fi trebuit să joace la Universitatea Craiova, doar că Nicu Ceaușescu avea alte planuri. Nicu l-a luat pe Hagi la Sportul Studențesc, transerându-l cu studiile la ASE, în București.

În vara lui 1983 s-a accidentat grav Ilie Balaci

Convocat la naţională, Hagi a debutat în tricoul României într-un amical cu Norvegia, scor 0-0, pe 10 august 1983. La revenirea în ţară, Gheorghe Hagi ar fi trebuit să fie aşteptat la aeroport de oficialii Craiovei. Nicu Ceauşescu fusese convins de Il Luce să intervină:

„Eu, ca antrenor al naţionalei, am intuit că îi va fi greu să joace alături de Ilie Balaci. Nu i-ar fi permis să crească. Era imposibil de imaginat o echipă cu doi solişti. M-am dus la Nicu Ceauşescu şi am insistat să-l aducă la Sportul. Era una dintre echipele foarte bune ale campionatului. Jucătorul avea o libertate de a se mişca, de a gîndi, nu era pus sub o ghilotină, nu trebuia să cîştige cu orice preţ, ca la Steaua şi la Dinamo”, mărturisea Mircea Lucescu în cartea „Hagi” a lui Grigore Cartianu.

La scurt timp după discuţie, regulamentul s-a modificat la intervenţia lui Nicu Ceauşescu. Fderaţia a respins cererea de înregistrare a transferului său în Bănie. Constănţenii se înţeleseseră deja cu Sportul, iar Hagi fusese mutat la facultate în Bucureşti:

„Mi-a părut rău că nu am jucat şi eu la Craiova. Am fost aproape, am venit din Norvegia cu gîndul de a merge acolo, dar la aeroport m-au aşteptat cei de la Sportul Studenţesc. Nu a venit nimeni de la Craiova. De ce, nu ştiu. Eram prea mic atunci. Semnasem şi eu ca orice copil pentru trei echipe, cine m-a luat primul, asta a fost. Dar nu regret că m-a luat Sportul", a spus Hagi.

Cariera la Sportul Studențesc și Steaua

La Sportul Studențesc va juca timp de patru ani, perioadă care a marcat ascensiunea sa în topul fotbalului românesc. A fost doi ani consecutiv golgheter, iar l10 august 1983, Hagi își face debutul în echipa națională într-un meci disputat în compania Norvegiei și încheiat cu o remiză albă.

Un mai târziu va face parte din lotul echipei naționale care a participat la Euro '84 din Franța.

La Sportul Studențesc, Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în sezonul 1985-1986 la câștigarea titlului de vicecampioni, dar și la 3 calificări consecutive în Cupa UEFA (1983-84; 1984-85; 1985-86).

Gheorghe Hagi și împrumutul la Steaua, care a dat naștere unui mare scandal

În iarna 1986/1987, Gheorghe Hagi a fost împrumutat la proaspăt campioana Europei de atunci, Steaua București, în vederea cooptării în lotul pentru partida cu Dinamo Kiev din Supercupa Europei. Deși contractul inițial a fost doar pentru acest meci, după ce Hagi a fost autorul singurului gol, victorios, el a fost transferat definitiv.

În cei patru ani petrecuți în roșu-albastru, Gică Hagi s-a consacrat definitiv în fotbalul internațional. Și-a înscris în palmares 3 titluri de campion cu Steaua (1987, 1988 și 1989), 3 cupe ale României în aceiași ani precum și Supercupa Europei din 1987.

Cu Steaua a rămas în topul echipelor din Europa, unde a ajuns în semifinala CCE din 1988, echipa fiind eliminată de Benfica și în finala CCE din 1989, pierdută în fața echipei italiene AC Milan (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten).