Mineriadele sunt o constantă a istoriei României din ultimii 34 de ani. Fenomene violente, soldate de cele mai multe ori cu distrugeri materiale importante și pierderi de vieți omenești.

Mineriadele au o istorie constantă. Am avut conflictul sângeros din 13-15 iunie 1990, care adus la distrugerea fenomenului Piața Universității, apoi cea din 1991 care dus la căderea guvernului Petre Roman, ca să vă pomenesc cele mai cunoscute. De fapt au fost șase Mineriade! La cele două le adăugăm pe cele din 28-29 ianuarie 1990, din 18-19 februarie 1990, 4-23 ianuarie 1999 și Mineriada din 16-17 februarie 1999. Sunt unul din ziariștii care a avut ocazia să le vadă pe toate, fie ca spectator, fie ca actor. Iar ceea ce se întâmplă în anul 2024 mi-a adus aminte de luna ianuarie a anului 1999 și revolta minerilor, marșul lor spre București și Pacea de la Cozia.

De ce? Din cauza unor elemente comune. În primul rând, starea de nemulțumire a oamenilor este aceeași. Și atunci erau nemulțumiți de Viața de zi cu zi și starea Reformei, de Clasa Politică, de ineficiența Votului dat la alegerile parlamentare și prezidențiale. În al doilea rând, un partid, Partidul România Mare, plin de foști activiști comuniști și ofițeri de informații și armată trecuți în rezervă, avea un lider, Corneliu Vadim Tudor al cărui discurs rezona cu nemulțumirea oamenilor. Vicepreședinte PRM era Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului. Iar televiziunile anti-guvernamentale amplificau mesajul violent al lui Vadim și Cozma, în al treilea rând.

Mineriadele, o formă de lovitură de stat

Pe acest fond a avut loc, în 1999, plecarea minerilor spre București, câteva mii. Cu autobuze închiriate. Forțele de ordine de la Interne nu reușesc să oprească exodul, fie din lipsa cadrului legal, fie din complicitate, o parte a ofițerilor activi fiind de acord cu starea de spirit a minerilor. La Costești are loc prima confruntare între mineri și jandarmi. Conduși de “rezerviști”, minerii au un plan tactic bine pus la punct, punând pe fugă trupele Ministerului de Interne, comandantul lor, gen. Gheorghe Lupu fiind capturat într-un șopron. Fără uniformă, deghizat în civil.

Rusia juca un rol important în acele evenimente. Care aveau să se încheie violent peste câteva luni, Miron Cozma și alți lideri ai minerilor arestați. Câștigătorul a fost Corneliu Vadim Tudor care a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale, iar PRM a luat 25 la sută în Parlament.

«Emil Constantinescu este convins că acțiunile anti-statale din 1999, respectiv încercarea de lovitură de stat din ianuarie-februarie („mineriada”), au fost inspirate de Moscova și au vizat îndepărtarea regimului democratic și prooccidental de la putere pentru a fi înlocuit cu un regim socialist favorabil intereselor Rusiei în regiune. Deși unele Note contemporane ale SRI și SIE sugerează implicarea rusă, directă sau prin proxy, nu a fost produs public nicio probă a legăturii cauzale: Agentul de influență X-i-a cerut lui Iliescu sau Vadim Tudor să acționeze ș.a.m.d. », scrie istoricul Alex M. Stoenescu în “România în perioada administrației Emil Constantinescu”.

Este adevărat că nu au existat asemenea date certe privind implicarea Rusiei, dar «analiza de situație făcută de președintele Constantinescu în noaptea de 21 spre 22 ianuarie a fost facilitată de informațiile provenite de la SRI în legătură cu miza conducerii PRM pe o „revoltă” în Armată (câțiva generali, dintre care mulți avansați la grad ca urmare prin intervenții personale ale  lui Corneliu Vadinm Tudor ideea că sunt pregătiți pentru intervenția personală ale lui Vadim Tudor în timpul implicării guvernamentale „Patrulaterul Roșu”). „Revolta” trebuia nu numai să completeze atitudinea favorabilă unei lovituri de stat de la Ministerul de Interne (abandonarea de către comandanți a misiunilor constituționale și legale), ci și să decidă printr-o acțiune de forță răsturnarea puterii executive legitime (Guvern și Președinție) și înlocuirea ei cu o „putere provizorie” (revoluționară, militară).

SRI înaintează un raport cu înregistrarea convorbirii telefonice între activistul PDSR Dan Iosif și Ion Iliescu și care conținea afirmația lui Dan Iosif că a pregătit un lunetist pentru a-l asasina pe președinte. Ion Iliescu s-a opus. Este momentul în care Corneliu Vadim Tudor propune constituirea unui „Consiliu revoluționar” sau „Consiliu militar” care să preia conducerea țării, ca urmare a „revoltei populației”, adică a acțiunilor violente ale insurgenților (mineri și activiști ai partidelor PRM și PDSR). În Raportul SRI pe 1999 se menționa ca o cauză a mineriadei „efectele unei campanii de denigrare a instituțiilor statului român, declanșată de entități autohtone și străine interesate, la care se adaugă declarații oportuniste, cu accente radicale asupra unor probleme sensibile în spațiul civic”».

Nu știu dacă vi se pare situația similară, dar eu așa o resimt. Lucram la Prima TV atunci, eram șeful redacției de știri, vedeam cum se derulează evenimentele cu o repeziciune incredibilă. Părea că victoria va fi a lui Vadim Tudor și Miron Cozma. Numai că acțiunea energică a lui Emil Constantinescu, promovarea unor generali de Armată în locul celor de la Interne, intrarea în dispozitiv de luptă a unor unități de luptă specializate în tulburări civile, a dus la Pacea de la Cozia.

Astăzi avem aceeași atmosferă de nemulțumire

Avem alegerile prezidențiale anulate de CCR din cauza intervenției unei entități statale în favoarea unui candidat, Călin Georgescu. Avem și o pleiadă de generali în rezervă care și-au exprimat public sau pe grupurile sociale sprijinul pentru acesta. În frunte cu Gabriel Oprea, fost ministru al Apărării și vice-prim-ministru care i-a cerut lui Donald Trump să intervină, la ofițerii rezerviști din Armată, SPP, Interne, Informații care rostogoleau informații mai mult sau mai puțin false în spațiu public. Toate demersurile au continuat chiar și după identificarea Rusiei ca fiind actorul statal care a intervenit în alegeri. În ciuda declarației ferme a Departamentului de Stat și a Delegației Congresului SUA la NATO.

Poate că avem așteptări prea mari de la cei care ar trebui să înțeleagă primii ce se s-a întâmplat. Dar teoriile conspiraționiste au ecou și în mass-media. Avem cel puțin o televiziune, Realitatea TV, care a decis să se lipească de Călin Georgescu, criteriul oportunității fiind completat de faptul că Maricel Păcuraru, patronul televiziunii, a fost ani de zile proprietarul agenție de știri “Rusia la Zi”, un proiect media condus de doi agenți de influență ai Rusiei. O televiziune care a dat o țeapă de 20 de milioane de euro bugetului de stat, a fost protejată de Florian Coldea & Co. Un post care emite în continuare cu pretenții de fecioară. Un post TV care vede în fiecare nou șef, amantul perfect. În care presiunile tip șantaj media sunt dublate de un populism grețos. De ce ar finanța cineva așa ceva? Doar dacă i se spune...

În tabloul final avem o grupare eterogenă de foști ofițeri, politicieni, oameni de afaceri care au decis să se pună în umbra lui Călin Georgescu, pentru a crea un președinte de țară ușor de manipulat. Nimic din ceea ce vedeți nu are legătură cu Țara și cu atât mai puțin cu Dumnezeu. Este un plan abil ce maschează o bătălie pentru putere dusă de “foști” contra “actuali”. De ce ar finanța cineva așa ceva? Doar dacă i se spune...

Coincidențe și nu prea

Nu cred în coincidențe, așa că nu pot accepta că un grup de mercenari i-a asigurat paza lui Călin Georgescu fără a avea legătură cu acest plan. Nu cred că în grupurile de rezerviști pe rețelele sociale mesdajele diversioniste erau întâmplătoare, exploatând buna credință a majorității. După cum nu cred că decizia TikTok de a încălca legislația electorală în favoarea aceluiași om este o scăpare. Și putem continua cu așa zisele coincidențe. De ce ar sprijini cineva așa ceva? Doar dacă i s-ar spune...

Să fiu bineînțeles! Și acum, ca și atunci starea de spirit a românilor este una de plină de obidă, pe bună dreptate. Dar așa cum în ultimii 34 de ani, miile de mineri au fost folosiți pentru a-i ataca pe bucureștenii din Piața Universității, pentru a răsturna Guvernul Roman sau pentru a ataca Palatul Cotroceni în care se afla Emil Constantinescu, astăzi avem sute de mii de conturi pe rețelele sociale care joacă același rol.

Uitându-ne în Istorie ne putem întreba unde vom ajunge? În nici un caz într-o situație mai bună!

Întrebarea care rămâne: CINE LE SPUNE să organizeze mineriade de 34 de ani?