Construit la Nijni Novgorod, în fosta URSS, Delfinul a fost predat României în anul 1985. Preţul său, imens pentru acea vreme, a fost de 80 de milioane de dolari americani şi a fost plătit, integral, în alimente. Cât dai, atâta face! Submarinul, din clasa KILO, era cel mai modern submersibil clasic, cu propulsie Diesel, de pe acea vreme. Şi atunci, ca şi astăzi, un astfel de submersibil nu prea poate fi detectat radar, când navighează în imersiune! Din oraşul de pe Volga a fost adus, printr-un lanţ de canale, la Sevastopol. Aici, a urmat antrenamentul echipajului. Normal, dura doi ani. Dar şi sovieticii au rămas uimiţi când au constata că, după numai 11 luni, marinarii noştri, aflaţi sub comanda regretatului Contraamiral Corneliu Cristescu – pe atunci Căpitan de Rangul I, echivalentul gradului de Comandor de astăzi – au dat toate testele după numai 11 luni.

Ceauşescu aprobase cu greu achiziţionarea sa. A fost convins abia după ce i s-au prezenat rapoarte cu costurile pe care Marina Militară le plătea pentru ca vânătoarele de submarine româneşti să facă antrenamente cu submarine ruseşti închiriate. Ideea era că trebuia format un divizion format din trei astfel de submersibile moderne.

Din navă-şcoală va ajunge navă-muzeu

De 20 de ani, Delfinul – poreclit cu duioşie de marinarii militari “Pandele” – zace în Dana Zero a portului Constanţa. A devenit navă-şcoală. În curând va fi, cel mai probabil, navă-muzeu, deşi, cu excepţia setului de acumulatori, este perfect funcţional. Chiar şi americanii, după ce l-au vizitat, au rămas umiţi de întreţinerea sa. Din păcate, Delfinul nu va mai coborâ niciodată în adâncuri, în ciuda promisiunilor eterne ale politicienilor. Motivele sunt simple şi clare:

  1. Nava, deşi funcţională, are deja venerabila vârstă de 30 de ani. E uzată moral.
  2. Costul acumulatorilor/bateriilor este mare, dar nu extreme de costisitor. Numai că trebuie cumpăraţi de la ruşi. Idee care nu ne convine nici nouă, nici ruşilor, nici americanilor.
  3. Ca să-şi demonstreze 100% utilitatea, submarinul ar mai trebui să aibe încă două astfel de nave alături. Un submarin reprezintă o ameninţare pentru potenţialii inamici, numai în cazul în care se află în imersiune. Atunci, flotele străine intră în alertă, trebuind să-l caute. Ceea ce înseamnă o risipă e resurse, de la combustibil, la timp, plata şi hrana echipajulor etc. Or, ca să ai un submarin permanent în imersiune, regula spune că mai ai nevoie de două! Unul cu echipajul la odihnă şi altul în revizie. Pleacă unul, vine altul şi aşa mai departe. Iar la noi ne cazul. Chiar aptă de scufundare, nava trebuie, la un moment dat să ajungă la ţărm şi echipajul la odihnă! Chiar dacă aliaţii ar ajuta la formarea unui divizion e submarine, tot degeaba. Singurele state care au voie, conform Tratatului de la Montreaux, să aibă submarine în marea Neagră sunt doar ţările riverane. Turcii au niscaiva, dar sunt cam vechi, bulgarii două gioarse, ucraineni nu contează în ecuaţie, pentru moment, iar ruşii bat la fund pe toată lumea.
  4. După 20 de ani, de când stă legată la chei, şi scoasă, ocazional, în larg doar de Ziua Marinei, în faţa Cazinoului din Constanţa, nu mai există nici măcar un membru de echipaj care să fi făcut o imersiune la bordul său. Instruirea unui nou echipaj ar dura între unu şi doi ani. Şi ar costa destul de mult pentru că, în mod normal tot ruşii ar trebui să ne-o facă. La urma-urmei, ei au construit nava!
  5. Flota rusească din Marea Neagră e mai mare, ca putere şi număr de nave, ca a tuturor statelor riverane la un loc. Şi are deja în componenţă un submarin de aceeaşi clasă ca a Delfinului, şi va primi altul mult mai nou şi modern.
  6. Nu în ultimul rând, nepăsarea politicienilor este o cauză esenţială. Nici măcar cele două fregate second-hand, Regele Ferdinand şi Regina Maria, cumpărate de la britanici, nu au fost echipate corespunzător. Un marinar cu experienţă le-a comparat cu nişte lei bătrâni şi cu experienţă care aud foarte bine, văd impecabil, mirosul le e perfect, aleargă corespunzător, dar n-au ghiare şi dinţi. Q.E.D.