Modelul belgian în supermarketurile din România. Etichete noi pentru mai puțină risipă alimentară

Stocuri de alimente. Sursa foto: Pixabay

Introducerea unor termene distincte pe etichetele produselor alimentare, care să diferențieze clar data-limită de vânzare de termenul până la care alimentele pot fi consumate în siguranță, ar putea reduce semnificativ risipa alimentară în România. Aceasta este una dintre concluziile formulate de specialiști în comerț și reprezentanți ai asociațiilor de profil, în cadrul dezbaterii „România la raft”, organizată recent de CLCC – Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării.

Participanții la dezbatere au atras atenția asupra limitărilor actualului sistem de etichetare, bazat aproape exclusiv pe data expirării, care restrânge posibilitățile comercianților de a reduce prețurile pentru produsele aflate la finalul perioadei de vânzare și, în același timp, împiedică donarea unor alimente care sunt încă sigure pentru consum.

De ce data expirării nu reflectă întotdeauna siguranța alimentelor

Feliciu Paraschiv, vicepreședintele Asociației Naționale a Comercianților Mici și Mijlocii din România, a explicat că simpla menționare a datei expirării nu oferă consumatorilor și comercianților o imagine completă asupra duratei reale de utilizare a unui produs alimentar.

„Un element foarte important este data expirării, unde avem o discuţie mai lungă. Cred că nu este suficientă data expirării, aşa cum o ştim astăzi. Noi avem pe un produs ori data expirării ori data producţiei şi un termen de nu ştiu câte luni de valabilitate. Cred că mai e nevoie de un termen care să reprezinte data până la care produsul respectiv este bun de consum”, a declarat Feliciu Paraschiv, la dezbaterea „România la raft”.

Potrivit acestuia, etichetele ar trebui să conțină două informații distincte. Prima ar indica perioada în care produsul poate fi vândut legal în magazine, iar cea de-a doua ar arăta până când alimentul rămâne sigur pentru consum. O astfel de diferențiere ar permite reducerea prețurilor pentru produsele apropiate de finalul perioadei de vânzare și ar facilita donarea acestora către instituții sociale.

Reticența consumatorilor și efectele asupra vânzărilor

Un alt aspect semnalat de reprezentantul ANCMMR este comportamentul de cumpărare al consumatorilor, care evită produsele aflate aproape de data expirării, chiar dacă acestea sunt încă în condiții optime.

„Data producţiei nu contează dacă o punem sau nu. Unii o pun, alţii nu o pun deoarece o dată de producţie la o conservă de peşte de acum doi ani îl face pe client să fie reticent, cu toate că ea este optimă pentru consum”, a explicat Feliciu Paraschiv.

În opinia sa, data expirării ar trebui să fie înțeleasă ca termen-limită de comercializare, nu ca moment în care produsul devine automat impropriu consumului.

„Cred că data expirării ar trebui să fie data limită până la care produsul respectiv poate fi vândut în magazine”, a mai spus vicepreședintele ANCMMR.

Această percepție influențează inclusiv eficiența promoțiilor, deoarece mulți clienți evită să cumpere cantități mai mari, de teamă că nu vor reuși să le consume înainte de expirare.

De ce produsele nu pot fi donate, deși sunt încă bune

Feliciu Paraschiv a arătat că legislația actuală creează un blocaj în ceea ce privește donarea alimentelor, chiar și în situațiile în care acestea sunt sigure pentru consum.

„Va spune: ‘Eu nu pot să iau cinci conserve deoarece nu le mănânc pe toate azi, iar mâine sunt deja expirate’ şi, atunci, nu le mai cumpără. Nu pot fi donate unui azil de bătrâni, nu pot fi donate nicăieri pentru că a doua zi sunt expirate”, a explicat acesta.

Într-un sistem cu termene distincte, alimentele ar putea fi vândute până la o anumită dată, iar ulterior, pe durata termenului de consum, ar putea fi donate fără riscul încălcării legii.

„În momentul în care legea spune că până la data X ai voie să le vinzi, după care sunt interzise la comercializare, însă ele sunt bune la consum încă trei luni de zile, atunci pot fi donate, iar clienţii îşi pot cumpăra mai multe produse aflate la promoţie şi le pot consuma pe parcursul celor trei luni. O astfel de măsură ar reduce din risipa alimentară”, a adăugat Feliciu Paraschiv.

Modelul belgian, invocat ca exemplu

În sprijinul acestei propuneri, Ștefan Pădure, președintele Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc, a prezentat exemplul Belgiei, unde etichetarea alimentelor include mai multe etape distincte de utilizare.

„În Belgia sunt trei date. (…) De exemplu, dăm 12 zile de la început pe baza testelor de laborator în care produsul are proprietăţile ok, este propriu consumului, jumătate se comercializează şi mai este jumătate din jumătate să dai cu preţ redus, iar în ultima parte să poţi să dai în consum colectiv, însă toate acestea sunt deductibile fiscal”, a explicat Ștefan Pădure.

Acest sistem permite atât valorificarea comercială a produselor, cât și utilizarea lor în scop social, reducând semnificativ cantitățile de alimente aruncate.

România, tot mai aproape de media europeană a risipei

Feliciu Paraschiv a subliniat că risipa alimentară reprezintă o problemă majoră la nivel european, iar România, deși a pornit de la un nivel mai redus, se apropie rapid de media UE.

„Dacă noi aveam o risipă alimentară de cinci ori mai mică în primii zece ani după Revoluţie, acum ne apropiem de risipa alimentară din Europa. Nu suntem chiar acolo, ei sunt la vreo 187 kg pe an, noi suntem la vreo 160 kg, dar ne apropiem. Înainte diferenţa era foarte mare între noi şi ei”, a mai declarat vicepreședintele ANCMMR.