Jurnalistul Mirel Curea analizează, cu luciditate, problema claselor pentru copiii cu nevoi speciale. Acesta devoalează intențiile reale ale Ministerului Educației.

Jurnalistul Mirel Curea lansează un atac dur asupra acelora care doresc ca elevii cu nevoi speciale să facă parte din clasele normale. Jurnalistul a postat pe pagina sa personală de Facebbok a opinie prin care atrage atenția că această idee nu servește intereselor copilului, ci statului.

Redăm postarea integrală a acestuia:

„Ultima fiță tefelistă, copiii cu nevoi speciale să învețe laolaltă cu ăia fără asemenea nevoi. Adică, o nouă prostie! Una care nu țintește interesul copiilor cu nevoi, ci interesul statului, să nu cheltuiască bani pe clase speciale și pe cadre didactice cu pregătire complexă! 

Performanța în învățare nu se face cu copiii la grămadă, ci pe nivele delimitate de capacitatea de înțelegere, de concentrare, de învățare, asta dacă este vorba despre nevoi speciale altele decât cele fizice, cum ar fi cele motorii. 

<Nevoia specială> presupune metode speciale, presupune cadre didactice pregătite special, la fel cum o clasă de olimpici la matematică cere profesori cu abilități speciale. 

Altfel, dacă o tot ținem cu prostia asta, că orice este discriminare, eu zic să băgăm în lotul olimpic de atletism și paraplegici, ca să nu se simtă discriminați.

La extrem, un copil cu autism poate fi recuperat spectaculos dacă, așa cum este afară, este încadrat într-o grupă specială, cu care lucrează oameni cu pregătire specială necunoscută cadrelor didactice obișnuite.

Prostiile astea cu <discriminările> în domeniul învățământului nenorocesc mulți copii, când sunt crezute de părinții unor copii cu nevoi speciale, sunt exact precum aia cu <vaccinurile provoacă autism>. Părinții care au copii cu asemenea probleme ar trebui să facă scandal exact pentru formarea unor clase speciale destinate strict recuperării și educării copiilor lor, încadrate cu specialiști în domeniu, care se pregătesc îndelung și complex, similar cu medicii specializați în psihiatrie pediatrică.

Părinții cu posibilități materiale care au copii cu autism fie își duc copiii în străinătate, fix în clase speciale, formate din 6-8 copii, fie organizează așa ceva, la ei acasă, cu specialiști de primă mână, plătiți regește. Cunosc un caz în care părinții, foarte deștepți și devotații fiind, s-au pregătit și lucrează ei cu copilul lor și cu încă câțiva, cu care fac minuni.

Chestia cu <discriminarea> este doar pentru <carnea de tun>, ca să o halească veseli, să creadă că ceea ce se face pentru copii lor este no.1. 

Este exact aceeași prosteală, păstrând proporțiile, ca aia cu uniformele. Ele sunt cvasi-eliminate din școlile de stat, în cele private, alea cu faimă, este cu uniformă obligatorie, pentru că acolo se educă viitoarele elite, iar alea se educă în stil clasic, în baza valorilor clasice. Este normal, ei sunt destinați a-i conduce pe ăia nediscriminați, educați progresist.”