Zizin a fost o stațiune balneară cunoscută pentru băile și izvoarele termale, în perioada interbelică. Acum, doar tirurile care încarcă apa minerală de la fabrica de aici mai trec prin sat. În 1927, orașul Zizin a fost clasificat ca o unitate balneo-minerală mică. Pe lângă apele minerale, peisajul minunat și aerul ozonat din pădurile Zizinului, stațiunea a fost o destinație populară atât pentru persoanele în nevoie de sănătate, cât și pentru turiști.

Stațiunea Zizin a fost amenajată la sfârșitul anilor 1700

Amenajarea stațiunii a început la sfârșitul secolului al XVII-lea, când Brașovul a devenit interesat de beneficiile izvoarelor cu apă minerală și le-a achiziționat. În 1842, balneologul Schnell Péter a examinat stațiunea climaterică din punct de vedere științific. Rezultatele anticipate au fost confirmate.

Apele minerale din Zizin au fost un tratament excelent pentru afecțiunile catarale ale organelor respiratorii, bolile gastrice și intestinale, anemia și tratamentele ginecologice. Stațiunea a fost pregătită rapid.

Facilități de lux în stațiunea Zizin

Pentru a satisface nevoile clienților, hotelurile, restaurantele, vilele, aleile acoperite, terenurile de tenis, bazinele acoperite, bazinele cu alei, băile balneo-climaterice, fântânile cu apă minerală, fântânile cu apă rece, dușurile și piscinele cu valuri și apă caldă au oferit toate cele necesare.

Începând din 1912, Matroana ceangăilor, Sipos Jánosné Bereczki Anna (Baciu, 27 ianuarie 1850 – Baciu, 29 martie 1926), a cumpărat Băile de la Zizin din Brașov și a început să modernizeze cu fiica ei.

Atunci a fost deschis Izvorul Béla, a cărui apă a fost încălzită și a fost transportată în baia publică prin centrul parcului. O apă acidă alcalină, care poate fi folosită cu succes pentru a trata bolile catarale ale organelor respiratorii și alte boli catarale.

Stațiunea a fost distrusă de indiferența comunismului

Băile Zizin au devenit proprietatea familiei Tompa după moartea lui Bereczki Anna, dar nu pentru mult timp, pentru că au fost luate de la ei la schimbarea monarhiei.

Clădirile au fost distruse de cutremurele din 1977 și 1989, dar indiferența comunismului a fost cel mai mare dușman.

În 2004 clădirea a devenit egală cu pământul, după ce proprietarii de drept primiseră înapoi numai pereții și molozul de cărămidă.

Din cunoscuta stațiune balnearăa rămas numai aleea de pe malul apei și parcul care este înconjurat de sârmă ghimpată, în acest moment.