Adele Fiorenza: „… Când mă întorc acasă şi trec în revistă în fugă, nu pot să nu remarc că despre categoria mea, a farmaciştilor, nu spune nimeni nimic. Nu vreau să exagerez cu importanţa meseriei mele. Dar de când a explodat acest flagel, eu şi colegii mei l-am văzut în toate fazele lui. De la începutul lui ianuarie, măştile, care aveau o piaţă foarte redusă, au început să fie din ce în ce mai căutate, prima oară de către chinezi, care făceau cozi pentru a le trimite membrilor lor de familie şi apoi, cu rapiditate, de ceilalţii. Am văzut clienţi ciorovăindu-se despre utilitatea de a face provizii de măşti şi geluri pentru mâini”, scrie farmacista.

O mare confuzie. Clienţii mei îmi cereau sfaturi şi explicaţii

„Dacă pun masca n-o să mă îmbolnăvesc, da? Soţul meu e cardiac, e mai greu pentru el?”. „Mă doare în gât însă deocamdată n-am febră. Este cazul să iau antibiotice? Medicul meu de familie e de negăsit”. Toţi sunt în căutare de încurajări şi sfaturi, ba chiar certitudini, pe care eu nu ştiu să le dau. La jumătatea lui februarie am avut zile foarte obositoare, persoanele începeau să se teamă şi au făcut stocuri de ceeea ce aveau deja, inclusiv dezinfectante şi integratori pentru apărarea imunităţii.

Încet-încet, drumurile spre farmacie au scăzut cu rapiditate

Motivul? S-au diminuat intrările de marfă, în acest fel s-au înmulţit telefoanele. „Au venit măşti?”. „Doamnă ar trebui să sosească săptămâna viitoare”. „Bravo, iată unde ne-aţi adus, cu acest *ar trebui*”. Doamna Vanda, de 81 de ani, într-o dimineaţă vine la farmacie şi întinde un braţ de reţete pentru ea şi soţul său care are probleme respiratorii şi care în ziua aceea n-a însoţit-o. Apoi îmi face semn şi scoate afară un termos cu cafea din geantă: „Observ că toate barurile sunt închise şi dacă vreţi să staţi trează…”. Şi un domn, pe care nu-l mai văzusem înainte ne-a adus grisine şi o prăjiturică cu piersici făcută în casă şi aproape că se scuză anticipat dacă nu sunt prea reuşite. Însă ne plac mai ales că toate magazinele sunt închise.

Şi nu voi uita nicodată ziua când ne-am pomenit cu o cutie de carton

Când o deschid, povesteşte farmacista, găsesc 50 de măşti şi un bileţel: „Acestea sunt pentru voi, fetelor, fiindcă aveţi nevoie”. Un domn, de la o fereastră a biroului meu, bate în geam: nu vreau să intru în farmacie, dar, fiţi bună, aveţi şi pentru mine o mască? Bag mâna în cutie şi-i dau una. „Mulţumesc, vin mai târziu să vă plătesc”. Îi zâmbesc şi-i flutur cu mâna un salut. În fiecare zi vorbim cu furniziorii noştri despre geluri, măşti sau vreo cutie de Cebion (pastile de vitamina C masticabile). Astăzi a fost o zi norocoasă. Mâine îmi vor aduce termometre şi măşti. Le spun vestea colegelor care mă privesc şi mă aplaudă. Doar ei, epuizaţi ca şi mine…. aceasta este povestea farmacistei publicată de Libero Quotidiano.