Locul din România unde legendele se spun în șoaptă. Anual, la 1.420 de metri are loc un fenomen special

Lacul Vulturilor, cunoscut și sub denumirea de „Lacul fără Fund”, este un lac glaciar situat în Munții Siriu, pe versantul estic al Culmii Mălâia, la o altitudine de 1.420 de metri.

Acesta se află pe teritoriul comunei Chiojdu, județul Buzău, și impresionează prin peisajele sale pitorești și poveștile fascinante care l-au învăluit de-a lungul timpului.

Lacul Vulturilor este un loc încărcat de legende și mistere. Este situat în Munții Siriu, județul Buzău. Pe lângă cele două povești binecunoscute – cea a vulturilor care vin să întinerească și cea a ciobanului care își regăsește bâta în Dunăre – există și alte legende locale care adaugă farmec acestui loc.

Legendele care se rostesc în șoaptă despre Lacul Vulturilor

Denumirea „Lacul Vulturilor” provine dintr-o legendă consemnată de Alexandru Vlahuță în lucrarea sa „România pitorească”. Conform acesteia, primăvara, vulturii sosesc la acest lac pentru a bea apa miraculoasă, care le conferă tineret și vitalitate. Aici, puii lor învață să zboare, iar priveliștea lor stăpânește cerul, întrețesându-se cu oglinda fermecată a lacului.

Ce efecte urmează să producă criza politică în care se află România

Bolojan pregătește înlocuirea miniștrilor PSD cu interimari. Lista, negată de Guvern  

Pe de altă parte, denumirea de „Lacul fără Fund” provine dintr-o altă poveste captivantă. Se spune că un cioban, plecând în căutarea aventurilor, și-a lăsat turma de mioare pe malul acestui lac și a aruncat bâta în apa sa limpede în semn de plecare.

După un an de călătorii și dor de locurile natale, ciobanul își găsește bâta în apele Dunării. Cuprins de amintirea mioarelor și a locurilor sale dragi, el se întoarce acasă, în inima munților, la Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund.

Legenda comorilor ascunse

Se spune că, în vremuri de restriște, locuitorii din satele de la poalele muntelui, de teama invaziilor tătare, își aruncau în lac cele mai de preț comori, sperând să le recupereze după trecerea pericolului.

Însă, odată cu liniștirea vremurilor, nimeni nu a mai găsit nimic în apele lacului, ceea ce a alimentat și mai mult misterul din jurul său.

Povestea drumului-capcană

O altă legendă relatează că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, localnicii ar fi săpat un drum pe sub lac pentru a induce în eroare armata germană. Se spune că tancurile care au intrat pe acel drum nu au mai ieșit niciodată la suprafață, fiind înghițite de apele lacului. Această poveste, deși greu de verificat, adaugă un plus de mister și atracție pentru cei care vizitează zona.

Caracteristici geografice

Lacul Vulturilor este un lac periglaciar, cu o suprafață de aproximativ 0,9 hectare și o adâncime maximă de 2,5 metri.

Este alimentat de ploi, zăpadă topită și izvoare din apropiere. În ciuda denumirii de „Lacul fără Fund”, adâncimea sa este modestă.

Acces și trasee Lacul Vulturilor

Pentru a ajunge la Lacul Vulturilor, turiștii pot urma mai multe trasee montane:

• Traseul din Gura Siriului: Pornind de la Cabana Valea Neagră, traseul urmează marcajul bandă roșie până la Poarta Vânturilor, apoi punct roșu până la lac. Durata totală este de aproximativ 4 ore.

• Traseul din Chiojdu: Un traseu de aproximativ 27 de kilometri, care poate fi parcurs pe jos în circa 6 ore sau cu un vehicul de teren în aproximativ 3 ore.

Este important de menționat că drumurile pot fi accidentate și necesită atenție sporită.

Fauna și flora din Munții Siriului

Zona din jurul lacului este cunoscută pentru biodiversitatea sa.

Zona lacului este cunoscută pentru prezența caprelor negre (Rupicapra rupicapra), o specie protejată și pe cale de dispariție în România. Aceste animale pot fi observate pe crestele din apropiere, cum ar fi Culmea Mălâia și Vârful Bocârnea.

De asemenea, în pădurile din jurul lacului trăiesc diverse specii de mamifere, inclusiv ursul brun, cerbul carpatin, vulpea și căprioara. Păsările de pradă, precum vulturii, sunt adesea observate în zonă, contribuind la denumirea lacului.

Vegetatia din jurul Lacului Vulturilor este caracteristică etajului subalpin, dominată de pajiști alpine și tufărișuri de ienupăr (Juniperus communis). În apropierea lacului se află și Lacul Sec, o zonă mlăștinoasă cu un ecosistem de tip turbărie, unde predomină mușchiul Sphagnum.

În pădurile din apropiere, compuse în principal din fag și molid, se întâlnesc specii de plante rare și protejate, cum ar fi Drosera rotundifolia, o plantă carnivoră care se dezvoltă în solurile acide și umede ale turbăriilor.