În atenția autorităților. Lanțul vicios în care sunt pierduți copiii în stare gravă

În atenția autorităților. Lanțul vicios în care sunt pierduți copiii în stare gravă

Scandalul declanșat la Oradea, după ce părinții unui copil de 9 ani, rămas în stare vegetativă și cu sondă naso-gastrică, sunt puși în fața situației de a învăța singuri cum să aibă grijă de micuț, arată o realitate cruntă: nimeni în situația lor n-ar ști ce să facă

Ipoteza acestui caz este simplă și dramatică: anul trecut, Alex, un băiat de 9 ani, a fost rănit grav într-un accident stupid. A ieșit în fugă din curtea școlii, a traversat pe unde nu are voie și a fost lovit de o mașină. Poliția nu a stabilit, până acum, cine e vinovat.

Băiatul a fost operat la Spitalul Județean Bihor și externat după o lună de stat la Terapie Intensivă, deși este în stare vegetativă și are pusă o sondă naso-gastrică. La externare, părinților le-a fost prezentată o foaie pe care sunt trecute intervențiile făcute în spital și cât costă acestea. Un decont, de fapt, susțin autoritățile, deși părinții spun că li s-a cerut să achite nota de plată.

Ei și-au luat copilul acasă, dar la sfârșitul lui ianuarie l-au dus din nou la spital. Îi trebuia schimbată sonda care se înfundase și mai are nevoie de operații. Părinții susțin că medicii le-au spus că micuțul nu va fi operat până ce ei nu achită cheltuielile. De aici a început nebunia.

Comunicarea proastă

În primul rând, spitalele românești de urgență au stabilită o durată medie de spitalizare per pacient între 3 și 5 zile. Pacienții nu pot fi, așadar, internați la nesfârșit. Așa că medicii l-au trimis acasă pe micuț, deși e în stare vegetativă. Totuși, spitalul are în atribuții și servicii sociale.

Potrivit site-ului Spitalului Județean de Urgență, angajații acestuia au „Program informare pacienți referitor la serviciile socio-medicale de care pot beneficia la nevoie”, adică o listă cu 12 fundații și asociații, niciuna de stat, toate private, care pot ajuta în cazurile grave cu îngrijirea pacienților după externare.

„Niciun părinte nu este pregătit să îngrijească un copil în acea stare. Cadrele medicale trebuie să manifeste empatie şi compasiune şi înţelegere. (...) În mod normal, statul trebuie să le asigure acestor tipuri de pacienţi îngrijirea pe termen lung în instituţii specializate. Din păcate, în acest moment sunt prea puţine.

(...) Părerea mea este că ar trebui să se implice mai mult organizaţiile care fac tipul de îngrijire la domiciliu, pentru că am înţeles că acel copil avea nişte probleme de îngrijiri, iar părinţii nu au nicio vină. (…) Sunt convinsă că DSP de acolo aude ce discutăm noi şi se va implica”, spunea, ieri, ministrul Sănătății, dr. Sorina Pintea.

Cine decide în astfel de cazuri? 

Încercând să aflăm ce-i oferă statul acestui copil, care, teoretic, are acces gratuit, prin Constituție, la toate serviciile medicale de care are nevoie, am dat peste un lanț vicios incredibil. Ministerul Sănătății așteaptă raport de caz de la spital asupra cazului. „Soluțiile trebuie găsite local”, spunea, ieri, ministrul Pintea. DSP Bihor - cel enunțat anterior de ministru -, spune că de astfel de cazuri și de cămine se ocupă Direcția de Protecția Copilului din județ.

De la Agenția Națională de Protecția Copilului (șefă peste cea din Bihor) – care a cerut raport de caz din teritoriu - aflăm că respectivele cămine (cele de stat doar) sunt treaba consiliilor județene sau locale. Ajunși la Consiliul Județean Bihor, care are două astfel de așezăminte, constatăm că nu se știa de caz, dar că se cercetează, și că Spitalul Județean aparține, de fapt, de Primăria Oradea, unde ni se sugerează să întrebăm.

Doar că micuțul este din comuna Sălard, județul Bihor, deci nu e nici treaba Primăriei Oradea. În situația dată, așadar, pare că nimeni nu știe ce și cine trebuie să facă pentru acest copil sau pentru alții în situația sa.

Părinții nu vor plăti factura, susține ministrul Sănătății

Ministrul Sănătății a declarat, ieri, că Spitalul Județean Bihor nu le cere părinților să plătească. „A fost prezentat acest decont de cheltuieli pe perioada de spitalizare, din iunie până în septembrie 2017, 13.000 de lei. (...) A fost un incident, părintele s-a supărat, a înţeles altceva, dar nu se pune problema plăţii. Referitor la legea cu recuperarea cheltuielilor – din câte ştiu eu şi ştiu foarte bine – copiilor nu li se aplică”, a explicat dr. Sorina Pintea.

Copilul, însă, e în responsabilitatea părinților și a școlii, în timpul orelor. Iar pentru ei, legea se aplică! Dacă ancheta Poliției stabilește că vinovați sunt părinții sau dascălii (care, poate, nu l-au supravegheat), conform articolului 320 din Legea Sănătății (95/2006), spitalul are tot dreptul să le ceară acestora să achite decontul uriaș.

Ne puteți urmări și pe Google News