Jubileu la Chişinău. Câţi ani împlineşte oraşul de pe şapte coline

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Republica Moldova. Chişinăul împlineşte vineri, 17 iulie, 590 de ani de la prima atestare documentară. Cu ocazia jubileului, dimineaţă a fost dat start festivalului „Te salut, Chişinău”, care va dura trei zile.

Festivalu "Te salut, Chişinău"/ Sursa foto: Primăria Chişinău

Chişinăul a existat în timpul Imperiul rus, a fost parte Rusiei Sovietice, și a Republicii Democratice Federative Moldovenești, proclamată în 1917.

La Chişinău a fost votată Unire cu România, iar iar în 1940 a ajuns din nou sub ocupaţie sovietică.

Chişinăul a fost leagănul Mişcării de eliberare naţională. Tot la Chişinău, la 27 august 1991, fosta Republică sovieică Moldovenească şi-a proclamat independenţa, pe hartă apărând un stat nou.

Chișinăul are oficial în jur de 900 mii de locuitori şi ocupă locul 47 din cele 100 de oraşe mari din Europa.

Totodată, Chișinăul este al doilea oraș ca mărime a populației în limitele spațiului etnic Românesc, cedând întâietatea doar Bucureștiului.

Astăzi putem observa la Chișinău un fel de mozaic al timpurilor, ca o călătorie în timp: în centrul orașului, există insule ale vechiului Chișinău și străzi confortabile dreptunghiulare din epoca țaristă, clădiri românești și monumentalele clădiri sovietice.

Pomenit prima dată la Vaslui

Denumirea de Chișinău a fost menționată pentru prima dată într-un hrisov întocmit pe 17 iulie 1436, la Vaslui.

Documentul era o Carte Domnească de Întăritură,  prin care, domnii Țării Moldovei, Ilie și Ștefan au dat și i-au întărit lui Oancea Logofăt pentru credincioasă slujbă, mai multe sate de pe Răut, Ichel și Bâc, dintre care făceau parte și Procopinți, Macicăuți și Cozarăuți.

Un fragment din Cartea Domnească face referire la stabilirea hotarelor de moșie: „… și la Bâc, de cealaltă parte, pe valea ce cade în dreptul Cheșenăului lui Acbaș, la izvorul unde este Seliștea Tătărească în dreptul păduricii.”

O altă menţionare vine din 1641, când Chişinăul, împreună cu terenurile din jurul său, a devenit proprietatea Mănăstirii Sfintei Vineri de la Iaşi.

Următoarea menționare a Chişinăului a fost din nou ca un orăşel mic în 1666, apoi în 1812 a fost atestat faptul că populaţia oraşului era de 7000 de oameni. Iar în timpul primei anexări rusești a Basarabiei, în cele din urmă a devenit cunoscut sub numele de Chișinău.

Cele şapte coline ale Chişinăului

Chișinău, asemenea Romei și a altor capitale istorice (Praga, Lisabona, Kiev), este supranumit „Orașul de pe șapte coline”. Totuși, în literatura geografică și urbanistică, acestea nu au primit denumiri individuale distincte (precum cele 7 coline ale Romei: Palatin, Aventin etc.).

Chişinăul, văzut de la înălţime/ Sursa foto: Dronă

În schimb, colinele Chișinăului sunt cunoscute colectiv prin numele cartierelor și sectoarelor istorice care s-au dezvoltat pe ele, înconjurând valea râului Bâc și a fostei albii a râului Albișoara. Aceste șapte proeminente geografice majore sunt:

1. Colina Centru (Orașul Vechi): Nucleul istoric, zonă cu clădiri vechi, delimitată de străzile centrale.

2. Colina Buiucani: Situată în partea de vest, o zonă istorică rezidențială și cu multe parcuri.

3. Colina Râșcani (Râșcanovca): Amplasată în partea de nord a orașului.

4. Colina Ciocana: Situată în nord-est, fiind adesea menționată ca una dintre cele mai înalte coline din capitală.

5. Colina Botanica: O zonă extinsă în partea de sud-est a orașului.

6. Colina Telecentru: Situată în sudul orașului, adiacentă șoselei Hâncești.

7. Colina Schinoasa / Malina Mică: Zone colinare care fac parte din relieful accidentat și verde din sudul și centrul orașului.

Cele șapte coline care înconjoară orașul sunt și direct reprezentate pe stema oficială a Chișinăului. Scutul acesteia este timbrat de o coroană murală cu 7 turnuri, ce simbolizează cele 7 coline pe care este amplasată capitala.

Etimologia

Există mai multe ipoteze despre etimologia numelui. Una din ele, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenő („micul Eugen” sau „mica latură”) pronunțat Chișienău, trăgându-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpâniseră ținutul între 1224 și 1359 d.Hr.. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții.

 A. Boldur a emis ipoteza că numele vine din limba cumană: „kesene” și „aul”, în care primul cuvânt înseamnă schit sau mănăstire- Iar al doilea, cătun sau seliște. O altă ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, a fost aceea că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvântului românesc Nouă peste cuvântul tătar Kâșla (iernut).

Chișinăul ar fi așadar o Câșla-Nouă. Această ipoteză ignoră existența toponimiei cu prefixul Chiș- în zone nelocuite de tătari, precum Chișineu-Criș, Chișcău și altele.

Din alt punct de vedere, pentru Chișinău s-a propus un etimon credibil, și anume, apelativul românesc, astăzi ieșit din uz, chișnău / chișinău - „izvor”, înrudit cu chișnă / chișină - „sursă de apă”, acestea fiind considerate reflecții ale latinescului *pissiare - „a țâșni”, „a izvorî”.

Ocupaţia ţaristă

Dezvoltarea târgului ca oraș începe odată cu stăpânirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia. După numele purtat până atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).

În 1834, începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra târgului moldovenesc de pe malul Bâcului.

Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost Alexandru Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898, românii nu reprezentau decât 14% din populația orașului.

Chişinău, 1947

România Mare

După 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată instituțiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Școalelor și a Culturii Poporului, care întreține în județ 179 de cămine culturale, 5 societăți muzicale și 15 biblioteci, adică în total 199 de organizații culturale dintre care 130 au personalitate juridică.

Alte instituții culturale în Chișinău: Universitatea Populară, Muzeul Național al Basarabiei, Muzeul istorico-arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipală (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universității Populare, Biblioteca Centrală, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul Național, 4 cinematografe, 8 societăți sportive, 8 societăți de vânatoare, Clubul Regal de Automobile din Chișinău etc.

Chişinăul în perioada interbelică

În 1927 au răsunat la Chișinău primele semnale și emisiuni ale postului de radio „Basarabia”. În scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul "Maternitatea", Maternitatea Municipiului și Ospiciul de alienați „Costiujeni”.

Lla Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel „Târși Prospekt” devine "Bd. Alexandru cel Bun" (azi, Ștefan cel Mare și Sfânt), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi.

Ocupaţia sovietică

Puterea sovietică reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus,  specific comunismului. Totodată, se construiesc și monumente de stil tradițional rusesc.

Sub regimul sovietic, Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori. În majoritate sosiți din alte republici unionale, în special din Rusia. Şi devine un important centru administrativ și industrial.

Al doilea Război Mondial a distrus aproape 70% din fondul construit. Industria lipsea. În Chișinău după 1950 începe crearea și dezvoltarea de diverse industrii. Industria chimică, inginerie mecanică, inginerie de prelucrare a metalelor se dezvoltă rapid.

Republica Sovietică Moldovenească produce mașini de spălat, aparate electrice, pompe ermetice. Se dezvoltă și industria agroalimentară: fabrica de vinuri și coniac, fabrica de șampanie, moara de făină, fabrica de conserve și plante horticole. Au fost construite fabrica de tricotaj și încălțăminte.

Arhitectul șef a orașului Chișinău, Alexei V. Șciusev, a reconstruit strada Alexandri și a elaborat un plan de dezvoltare a capitalei. Arhitectul S. Fridlin a proiectat Casa Parlamentului RSSM în 1964, arhitectul L.Ciuprina a construit terenul pentru autogară. Au fost construite zonele rezidențiale Botanica, Râșcani, Buiucani, mai târziu Sculeni, Ciocana Nouă.

Acum în casele construite în perioada sovietică locuiesc circa 70% din populația urbană.

Chişinăul, capitala unui stat independent

Chișinăul în prezent este un vibrant centru politic, economic și cultural. Capitala Republicii Moldova se remarcă prin spațiile verzi extinse (inclusiv numeroase parcuri și lacuri), clădiri istorice din calcar alb. Şi o viață urbană care îmbină tradițiile locale cu un stil de viață modern și pro-european.

La moment, Chișinăul are aproximativ 900 de bulevarde, străzi, stradele ce au o lungime totală 1 031,3 km.

Sursa foto: primăria Chişinău

Cea mai scurtă stradă din Chișinău este str. Valeri Cikalov, sectorul Botanica (41 m), iar cea mai lată – bd. Dacia.

Cea mai mare arteră din Chișinău – șos. Muncești, are lungimea de peste 13 km.

Dacă s-ar decide parcurgerea tuturor străzilor cu o viteză regulamentară de 50 de km/h, ar fi necesare 13 ore şi 44 de minute de şofat, în condiţia în care nu se va efectua nicio oprire!

Peste râul Bâc numai în raza municipiului Chișinău se află circa 20 de poduri rutiere, în afară de cele pietonale.

În Chișinău se regăsesc 300 de monumente, busturi și plăci comemorative.Cel mai vechi monument din Chişinău este bustul lui Alexandr Puşkin (1885).Aleea Clasicilor a fost inaugurată mult mai târziu, la 29 aprilie 1958, din inițiativa Uniunii Scriitorilor.

Cel mai înalt monument al Chișinăului este monumentul lui Serghei Lazo – 7,5 m, iar cel mai mic – figurina din bronz a Micului Prinţ din parcul Valea Morilor – 11 cm.

Biserica Măzărache/ Sursa foto: AIRM

Cea mai veche clădire din Chişinău este biserica Măzărache. A fost construită din piatră la 1752, pe locul unei cetăţi, care a fost distrusă de tătari în secolul al XVII-lea. Serdarul Vasile Măzărache a fost ctitorul acestei biserici, de aceea localnicii îi spun până în prezent biserica Măzărache. Această este considerată una din cele mai vechi biserici medievale moldoveneşti. Este înconjurată de un zid de piatră şi constituia un punct de apărare a oraşului biserica având şi o reţea de tuneluri subterane, ce comunică cu malul stâng al râului Bâc.