Izolarea modifică îngrijorător comportamentul copiilor. Acest comportament se manifestă prin leșin, ticuri și nevroze.

Comportament căpătat de la bunicii cu care stau mult timp. Dar și din cauza lipsei socializării sau de la supraexpunerea la ecrane, afirmă pediatrul Mihai Craiu.

„Pericolul este ca nivelul de anxietate și de stres pe care le retrăiesc copiii să crească foarte, foarte mult”, a declarat și psihologul Gáspár György.

„Și asta  să se vadă în tiparele lor comportamentale, să se implice într-o serie de acțiuni nesănătoase. Din păcate, sau din fericire, copiii preiau foarte multe dintre comportamentele adulților”, a declarat acesta la Digi 24.

Psihilogul afirmă că îngrijorările adulților (bunici, părinți) îi afectează direct pe copii. Mintea copiilor va fi puternic influențată de ce aud și ce văd.

„Copiii nu au resursele mentale și cognitive că în acest moment tata se îngrijorează, n-ar trebui să-mi fac probleme prea multe, pentru că vom găsi o soluție”.

„Copiii au o viziune mai concretă asupra lucrurilor și dacă tatălui îi este foarte greu, înseamnă că și mie îmi este foarte greu. Dacă nu mă pot baza pe tata, pe cine mă pot baza?”.

„Și atunci e riscul să se apropie copiii de aceste dispozitive electronice, în fața cărora oricum petrec foarte mult timp. Să încerce să caute alinare în altă parte, pentru că nu mai găsesc acel suport de care ar avea nevoie din partea familiei”, a explicat Gáspár György.

Izolarea modifică îngrijorător comportamentul copiilor. Importă din burn-out-ul adulților și nu mai vor

El spune că cei mici au nevoie de „modele cât mai sănătoase în jurul lor, de adulți care să nu fugă de emoții, dar care nici să nu se lase copleșiți”.

„Am văzut că începe să apară și un alt tip de manifestări, la adolescenți, de detașare. Nu mai vor! Au obosit pur și simplă, importă din burn-out-ul adulților și nu mai vor”, afirmă pediatrul Mihai Craiu.

„Răspund monosilabic: da, bine, sunt ok, nu mai vreau. Și îi văd că privesc în gol”.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE