Cei care se auto-analizează și care sunt atenți la propriile trăiri se întreabă: „Este oare anxietatea mea normală sau
am o tulburare de anxietate?” Din fericire, există câteva strategii care vă pot ajuta să determinați dacă anxietatea dvs.
se încadrează în intervalul normal.

Scopul anxietății

Anxietatea este menită să vă păstreze în siguranță. Când creierul sesizează pericolul, acesta produce un răspuns fiziologic în corp care ne va ajuta să reacționăm corespunzător. Dacă ne-am afla față în față cu un prădător înfometat, palmele transpirate, ritmul cardiac rapid și vigilența sporită ne-ar putea ajuta să găsim o soluție care să ne scoată din acea situație.

Creierul semnalează în esență corpului că ar fi bine să ia măsuri că să supraviețuiască.

Un alt aspect important este evitarea unui posibil pericol. Cel mai probabil, înainte de a traversa strada trebuie să vă
asigurați sau să vă uitați în ambele sensuri, deoarece anxietatea dvs. vrea să vă păstreze în siguranță.

Cantități mici de anxietate chiar vă pot ajuta să performați mai bine. Studiile arată că sportivii de performanță  experimentează anxietate înaintea unor competiții importante. A nu avea deloc anxietate i-ar putea determina să devină prea relaxați și nu ar fi stimulați să dea tot ce este mai bun din ei.

În mod similar, un pic de anxietate vă poate alimenta performanța la școală sau la birou. Vei studia mai mult când îți
faci griji pentru notă și vei fi mai atent la munca ta, atunci când te preocupă să fii promovat.

Anxietatea în doze mici poate fi percepută ca un factor stresor, însă în realitate aduce siguranță, performanță, și
ajută la evitarea situațiilor care ne pot pune viața în pericol.

Motivul pentru care unii oameni au prea multă anxietate

Tulburările de anxietate apar sub multe forme. Cel mai des sunt percepute ca pe frici care nu sunt întemeiate. Adică ne este teamă pentru ceva ce s-ar putea nici măcar să se întâmple, un fel de „drobul de sare” din poveste. Se întâmplă această frică pentru că nu trăim în prezent și ne plasăm mereu în viitor.

Un alt aspect frecvent al anxietății este atacul de panică. O persoană foarte anxioasă, ar putea avea un atac de panică
în timp ce se uită la televizor în condiții de siguranță pe canapeaua din propria sufragerie.

Cineva cu tulburare de anxietate generalizată s-ar putea simți ca și cum ar fi într-o stare ridicată de anxietate aproape tot timpul, deoarece creierul lor semnalează că pericolul se află în apropiere.

Pentru mulți oameni care se luptă cu anxietatea, evitarea devine cel mai simplu mod de a face față. Dacă vorbirea în public le provoacă anxietate atunci vor evita să se ridice și să-și spună punctul de vedere.

Sau dacă conducerea peste poduri duce la creșterea anxietății, soluția la îndemnă, aparent, este să evite să conducă
peste poduri cu orice preț. În realitate, una din cele mai eficiente metode de a scăpa de anxietate este să ne expunem
la factorul care ne stimulează anxietatea, însă aceasta trebuie făcută treptat.

Când trebuie să soliciți ajutor

Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente afecțiuni de sănătate mintală. Deși stigmatul asociat cu problemele de sănătate mintală este cu siguranță o parte din motivul pentru care multe persoane nu solicită ajutor, celălalt motiv major este acela că oamenii nu recunosc când anxietatea lor a devenit o problemă.

Diferența dintre anxietatea normală și o tulburare de anxietate implică izolare și limitarea experiențelor individuale. Dacă anxietatea interferează cu funcționarea dvs. socială, profesională sau educațională, este posibil să aveți o tulburare de anxietate.

Exemple de deprecieri

> Vă împiedică să vă conduceți mașina.

> Vă împiedică să participați la diverse evenimente.

> Aveți probleme pentru a menține o relație sănătoasă cu partenerul de viață.

> Vă este teamă de șeful dvs. sau de un coleg și atunci când intrați în contact cu ei vă pierdeți sau nu vă găsiți  cuvintele.

> Vă este greu să găsiți bucurie în activitățile de zi cu zi.

> Vă este greu să adormiți noaptea, deoarece vă îngrijorați pentru diverse situații.

Anxietatea este tratabilă – de obicei cu ajutorul psihoterapiei. Din păcate, însă, mulți oameni așteaptă ani înainte de a aborda problema. Cu cât vorbești mai devreme cu cineva, cu atât mai repede poți începe să experimentezi ușurare.

Te-ar putea interesa și: