Imnul a două revoluții intonat și de Ceaușescu înainte de execuție

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Imnul "Deșteaptă-te române" a fost compus din versurile scrise de un ardelean. A fost răspândit de moldoveni și munteni. A fost cântat de un muntean cu origini bulgare sau tot de un ardelean după unele surse. A fost aprobat ca imn de un oltean. Este o simbolistică a Unirii Românilor până la urmă. Paradoxul a fost că inclusiv Ceaușescu a făcut trimitere la el de două ori, în decembrie 1989, inclusiv înainte să fie executat.

Imnul a devenit oficial Imn de Stat în 1990 iar ziua sa se celebrează din 1998

Imnul „Deșteaptă-te române” a devenit imnul de stat al României, la 24 ianuarie 1990. Parlamentul României, cu ocazia anivesării în 1998, a 150 de ani de la Revoluția de la 1848, a votat Legea nr. 99/1998.

Aceasta  reglementează ziua de 29 Iulie a fiecărui an, drept Ziua Imnului Național.

Imnul a început de la o poezie patriotică

Imnul s-a născut ca poem în data de 21 iunie 1848. El a apărut în publicația „Foaie pentru Inimă, Minte și Literatură”. S-a numit „Un răsunet” și a fost creația poetului ardelean Andrei Mureșanu (16 octombrie 1816-Bistrița - 12 octombrie 1863-Brașov). „Deșteaptă-te române”sunt primele două cuvinte ale primului vers și ele vor da mai târziu numele cântecului.

Poezia devenită imnul național a circulat în Ardeal, în mod clandestin dar și în Moldova și Țara Românească. A devenit destul de rapid populară, ca și Hora Unirii, compusă de Vasile Alecsandri circa 8 ani mai târziu.

Credit foto: Wikipedia

Alegerea revoluționarului oltean Gheorghe Magheru

Evenimentele revoluționare din Țara Românească, cronologic petrecute după cele din Moldova și Transilvania (în Transilvania, revoluția a durat cel mai mult, inclusiv 8 luni din anul 1849) au făcut ca să se creeze un drapel revoluționar dar și un imn, în iunie, iulie 1848. Imnul a fost „Deșteaptă-te române”,

Imnul a fost ales de Generalul Gheorghe Magheru, oltean, haiduc, pandur, general revoluționar. El  a dorit ca armata pe care a creat-o la Râureni-Vâlcea să aibă imnul național al ei, în stilui Marseillezei compuse la 1792 de Rouget de Lisle. Aceasta fusese scrisă inițial  pentru trupele de pe Rin. A fost asumată apoi de soldații marseillezi care au intrat în Paris. Anton Pann, românul cu origini bulgărești a cântat prima dată versurile poetului ardelean în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, cu ocazia consacrării forței militare revoluționare la 29 iulie 1848.

Melodia ar fi fost a unui cântec bisericesc și a fost adaptată de un ardelean

Există și versiunea că muzica a fost creată în Șcheii Brașovului de către George Ucenescu. Acesta se născuse prin 1830 la Cisnădie și ajunsese de mic copil în Brașov. S-a scris că imnul ar fi avut la bază melodia cântecului bisericesc „Din sânul maicii mele”. George Ucenescu ar fi realizat că versurile lui Mureșanu se potrivesc cu acest cântec bisericesc.

Deși interzis de comuniști, versurile de final au fost recitate în decembrie 1989 de Ceaușescu

La mitingul pe care l-a ordonat în 21 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a recitat ultimele două versuri din imnul care, culmea, după înlăturarea sa, va deveni imn revoluționar: „Murim mai bine-n luptă cu glorie deplină decât să fim sclavi iarăși în vechiu-ne (corect vechiul nost) pământ!”

Aceleași versuri au fost rostite de Ceaușescu la finalul procesului de la Târgoviște din 25 decembrie 1989, în răstimpul dintre pronunțarea sentinței, retragerea completului, avocaților și venirea soldaților care să lege cuplul Ceaușescu pentru a fi dus la execuție.