Hoţii de la stat încalcă inclusiv codul nescris al infractorilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Există o categorie de infractori angajaţi la stat care jefuiesc bugetul fără nici un fel de scrupul. Ne mai au niciun Dumnezeu. Singura lor religie este aceea de a fura şi a se îmbogăţi cât mai repede şi cât mai mult, că nu ştii, nu-i aşa, cât ţine accesul la borcanul cu miere al banilor de la stat.

De curând, DIICOT a destructurat o reţea de infractori aparte. Aparte nu prin metoda de a devaliza bugetul. Ci prin faptul că sunt atât de lacomi, încât nu mai respectă nici măcar nescrisul cod de onoare al hoţilor de profesie. Pentru că, fie că vă vine să credeţi, fie că nu, există un astfel de cod. Îl găsim imclusiv în literatura noastră clasică. În anul 1957, apărea romanul „Groapa”, a lui Eugen Barbu, despre viaţa cumplită din dura mahala a Cuţaridei din Bucureşti. Exista acolo un personaj, Bozoncea, numit şi Stăpânul, starostele hoţilor, cuţitaşilor şi mardeiaşilor din mahala.

Ei bine, acest Bozoncea l-a umilit de moarte pe unul dintre cei din gaşcă, Titi Aripă. Deşi acesta era văr cu amanta lui Bozoncea, Didina. L-a scuipat în gură. Nu a considerat că merită nici măcar să dea cu cuţitul în el, aşa cum a făcut cu Paraschiv, cel care încercase să-l detroneze şi să i-o fure pe Didina.

Gestul făcut de Bozoncea era pentru a pedepsi o faptă pe care nici măcar hoţii din Cuţarida nu o acceptau.

Titi Aripă furase bănuţii din pălăria unui biet orb care cerşea. Ori a fura de la cei mai amărâţi decât tine, de la oameni care nu se pot apăra în niciun fel, era de neconceput inclusiv pentru hoţii Cuţaridei.

Ei bine, pentru unii hoţi funcţionari la stat, nici măcar acest cod dur al onoarei de infractor nu funcţionează. Aşa că s-au constituit într-un grup de criminalitate organizată şi au început să fure de la cea mai vulnerabilă categorie socială: pensionarii. Vulnerabilă e un fel elegant de a spune, pentru că de fapt este cea mai amărâtă şi cea mai neajutorată categorie socială din România.

Un pensionar, atunci când se află faţă în faţă cu statul, indiferent de cine ar fi el reprezentat, de la preşedinte până la cel mai de jos funcţionăraş de la o primărie minusculă este tratat atât de josnic, încât îi vine să-şi ceară scuze că îndrăzneşte să mai trăiască. Să-şi exprime regretul că şi luna aia le-a mai luat banii de pensie. „Că nu s-au stins, trişti în casele lor”, cum spune poetul Adrian Păunescu.

Ori de câte ori se negociază pe la Guvern câte ceva, ori de câte ori politicienii mai ţin câte o cuvântare despre cât de bine va fi în România, sau chiar ne este, dar nu ne dăm noi seama, niciodată nu vine vorba şi despre pensionari. Adică, despre cei care au clădit ţara asta, care au muncit de multe ori în condiţii inumane, au trăit în condiţii uneori de neimaginat, pentru ca să aibă ce fura ăştia de azi, care îi consideră o povară. Şi care s-au găsit să le mai şi fure din banii de pensii de mizerie.

Capul grupului de criminalitate organizată este un fost candidat la primăria Sectorului 3.

Vă rog să nu-l confundaţi cu Bozoncea, pentru că, aşa cum am arătat, ăla respecta un cod, dur, este adevărat, dar cod al onoarei. Fostul nostru candidat nu este decât o lighioană, o amiobă de apă dulce care a încercat să se lipească pe undeva, de ceva, ca să se mufeze la banii statului, să aibă de unde ciordi. Nu i-a ieşit cu primăria. Atunci a luat-o cu falsificatul actelor şi furtul împreună cu alţi ticăloşi de teapa lui. Şi, de unde să fure un astfel de specimen? De la pensionari. Că pe ei nu-i bagă nimeni în seamă. Că nu fac proteste, pentru că îi dor oasele şi nu pot sta prea mult în picioare în Piaţa Victoriei.

Modul de operare era unul simplu, pentru că pe astfel de indivizi nu-i duce mintea la ceva sofisticat Au profitat de noua lege care spune că seniorilor trebuie să li se recunoască la calcularea pensiilor şi alte venituri decât cele din salarii. Doar că trebuie să ducă adeverinţe că au avut acele venituri. Jefuitorii de pensionari au început să fabrice astfel de adeverinţe. De la întreprinderi care nu au existat niciodată sau de la firme dispărute, la care cel care cerea mărirea de pensie nu lucrase niciodată. Nici nu avea cum, pentru că mărirea o cereau aceşti infractori, de regulă nenăscuţi la vremea când adeverinţa spunea că au trudit din greu pe la cine ştie ce fabrică.

De ce spun că au furat direct de la pensionari şi nu de la bugetul mare al statului? Pentru că bugetul de pensii este separat de bugetul de stat, fiind administrat prin bugetul asigurărilor sociale de stat și aprobat anual prin lege separată de către Parlament. Spre exemplu, anul acesta este Legea nr. 44/2026, diferită de legea bugetului de stat.

Mai mult de 20 de persoane erau implicate în această schemă a furăciunii.

Doi dintre ei, funcţionari publici care aveau acces la datele personale ale oamenilor. Totuşi, nu avem cum să nu facem o comparaţie. Un pensionar de rând, după ce cu eforturi şi cheltuieli, pentru că arhivele nu mai sunt la stat, ci au fost date spre păstrare unor privaţi, care cer taxe, deloc mici, pentrun a elibera o astfel de adeverinţă, duce o astfel de hârtie la casa de pensii şi, de regulă, nu îi este luată în seamă.

Pentru că adeverinţa respectivă, cu sigurnaţă, nu îndeplineşte condiţiile stabilite de tot felul de acte şi actuleţe normative, care de care mai obscure, date de tot felul de comitete şi comiţii. Ba că are ştampila pe stânga şi ar trebui să o aibă pe dreapta, ba că hârtia trebuie să fie verde, şi nu galbenă, ba că trebuie să aibă colţul drept îndoit, nu cel stâng şi tot felul de astfel de tâmpenii, în condiţiile în care există o lege clară, Legea nr. 360/2023, intrată în vigoare la 1 septembrie 2024.

Chiar dacă pensionarul merge în instanţă, şi acolo sunt invocate astfel de chichiţe, unele dintre ele de-a dreptul aberante, de genul: de ce ai fost plătit suplimentar de către un angajator.

Cum se face că un om de rând, căruia nu i s-a mai dat de doi ani nici măcar indexarea cu rata inflaţiei, deşi există o lege care prevede asta, se loveşte de astfel de oprelişti, iar falsificatorii treceau fluierând de astfel de bariere şi jefuiau bugetul de pensii. Nu cumva ancheta trebuie extinsă?

Bozoncea, starostele hoţilor din Cuţarida, l-a scuipat în gură pe Titi Aripă, drept supremă pedeapsă şi gest de dispreţ pentru cel care furase bănuţii din pălăria unui cerşetor orb, aplicându-i codul dur al onoarei infractorilor.

Ce ar trebui făcut cu aceşti jefuitori ai banilor celor mai amărâţi dintre români? Ştiu. Legea! Vor răspunde. Dar eu aş mai merge şi pe modelul franţuzesc, după atentatul de la „Charlie Hebdo” : Je suis Bozoncea, măi Titi Aripilor.