Animați de o ideologie totalitară, militanții ISIS urmăresc să creeze „omul nou”. Fanatizați, războinicii jihadiști au ca scop suprem să moară în luptă cu „necredincioșii”. Un excepțional documentar „L’Express” semnat de Boris Thiolay.

Sunt originari din mai bine de 80 de țări. Acești tineri se cheamă unii pe alții după pseudonime: Abu Ussama Al-Faransi („Francezul”), Abu Talha Al-Tunisi („Tunisianul”)... Pe rețelele de socializare, prin intermediul filmelor de propagandă difuzate de ISIS, îi îndeamnă pe musulmani să-i urmeze. Recitându-și declarațiile ca niște clone, ei amenință Occidentul cu atentate și crime până la victoria finală. Uimiți, apropiații lor spun că le este greu să înțeleagă cum de au căzut victimele unei asemenea spălări a creierului.

Reformatarea indivizilor care oprește timpul în loc

Exact despre asta este vorba. ISIS nu vrea doar să-și extindă asupra întregii lumi autoproclamatul Califat, care astăzi a încălecat teritorii importante din Siria și Irak: scopul său, așa cum l-au dorit și alte sisteme totalitare, este crerea „omului nou”.  Un soi de Homo Jihadus, rupt de rădăcinile sale și dedicat în totalitate interpretării sectare și ultraviolente pe care ISIS o dă textelor și tradițiilor islamice.

„Organizația îi ‘reformatează’ pe indivizi și îi pune în scenă într-o reconstituire fantasmagorică a comunității musulmane originare, cea din vremea Profetului și a apropiaților lui”, explică Jean-Pierre Filiu, expert în mișcările jihadiste și profesor de științe politice și sociale. Astfel, îi face să creadă pe recruții săi că fac parte dintre credincioșii ‘puri’ și ‘adevărați’.

Pe internet și apoi în lumea reală, candidații la Jihad urmează un parcurs de radicalizare etapizat, adeseori fără întoarcere. La început ei sunt hijira: își părăsesc țara, considerată ca „necredincioasă”, și emigrează spre un tărâm islamic idealizat, pretinzând că imită exilul lui Mahome și al primilor săi tovarăși de la Mecca la Medina în 662.

„Trăiesc asta ca pe o călătorie inițiatică, în cursul căreia să despart de viața lor, de trecutul lor, pentru a renaște în noua comunitate”, continuă Filiu. Condiționați de predicatorii Statului Islamic, acești tineri sunt destinați să moară în lupte, dar și să se căsătorească și să procreeze.

Bărbații renunță la starea lor civilă - unii își ard pașaportul - și își aleg ca nouă identitate un nume de război. Acesta este compus din trei elemente alăturate: de exemplu Abu Mussab Al-Almani. Primul element, Abu - „tată” în arabă - îi conferă jihadistului, chiar dacă nu are copii, statutul de cap de familie. Un semn de respectabilitate. Al doilea element corespunde numelui unui tovarăș al Profetului sau unei virtuți care îi este atribuită. Astfel, Mussab înseamnă „invincibilul”. În fine, a treia parte a numelui desemnează originea geografică a războinicului: Al-Almani înseamnă „Germanul”.

„Prin adoptarea unui pseudonim, jihadistul crede că se plasează în lunga serie de musulmani din secolul al VII-lea”, explică politologul Abdelasiem El Difraoui, expert în analiza propagandei islamiste.

„Ideologii ISIS neagă istoria și o falsifică în același timp. Pentru ei, nu există decât un timp: cel al originilor. Prezentul nu trebuie să fie decât o repetare permanentă a actelor și ritualurilor îndeplinite de Profet și primii patru succesori ai săi.”

În această reprezentare imuabilă a lumii individualitatea nu există. Nici libertatea de gândire. Războinicii, fanatizați, adoptă același discurs, aceeași gestică. Cei care nu stăpânesc bine araba își împăneaza frazele cele mai anodine cu invocații divine: „Allah este mare”, „Este voia lui Allah”.

Idealul Homo Jihadus: să moară în bătălia de la sfârșitul lumii

Uniformizarea impusă de ISIS se bazează pe o deturnare sectară a textelor sfinte și a comentariilor lor, chiar dintre cele mai rigoriste. Salafiștii resping utilizarea imaginii, dar califatul inundă Internetul cu filme terifiante, tratate cu efecte speciale după ultimul răcnet al tehnicii.

Abdelasiem El Difraoui explică:

„În vreme ce sinuciderea este interzisă în islam, ISIS predică și înalță ode atentatelor kamikaze: martirul este celebrat ca ‘sânge al islamului’, cel mai bun dintre credincioși, asigurat de intrarea sa în paradis.”

Statul Islamic cheamă la uciderea tuturor celor care nu îi urmează calea: evrei, creștini, atei, dar și musulmani „apostați”, care au fost condamnați la excomunicare (takfir), în special șiiți.

„Organizația folosește un discurs apocaliptic, îndreptat spre sfârșitul vremurilor”, explică la rândul său Jean-Pierre Filiu.

„Din această perspectivă, ‘omul nou’ al jihadului râvnește să moară în timpul marii bătălii finale, purtate împotriva cruciaților. Aceasta se consideră că îi va permite să aibă acces la eternitate, la revelația adevărului suprem.”

O tradiție profetică spune că ultima bătălie trebuie să aibă loc într-un mic orășel în nordul Siriei: Dabiq. Acesta este și numele revistei de propagandă online în engleză a ISIS. Iar pentru recruții săi, fanatizați, moartea este o eliberare la îndemâna oricui...