La mai puțin de 100 de zile de la preluarea mandatului, premierul Keir Starmer a fost deja nevoit să-și restructureze echipa.

Starmer a scăpat de o mare problemă. Deocamdată

Premierul Starmer a făcut o mutare importantă, dar nu a scăpat în niciun caz din zona periculoasă. El ocupă, din 10 iulie, o poziție de forță neobișnuită, după ce a obținut cea mai mare victorie electorală a Laburiștilor din 1997.

Dar nu a durat mult până să apară scandaluri, cu poveşti despre aliaţii politici puși în funcții, Starmer şi alţi miniştri acceptând gratuităţi de la donatori şi lobbyişti, lucru ce a provocat nemulţumiri printre consilierii guvernamentali.

Starmer a încercat să recâștige controlul asupra situației duminică, anunțând concedierea lui Sue Gray care, în calitate de șef de cabinet, a fost esențială în perioada de tranziție, precum și o remaniere a consilierilor din echipa sa.

Gray a fost cea mai cunoscută, dintre toți agenții din spatele lui Starmer, prin cariera ei de bugetar de rang înalt, dar mai ales ca persoana care a condus ancheta cu privire la scandalul „partygate”, în urma căruia premierul Boris Johnson a fost înlăturat, cu largul sprijin al unora din partidul său.

Lăcomia - de bani și putere - strică omenia

În calitate de birocrat de vârf veteran, Sue Gray trebuia să asigure tranziția fără probleme Laburiștilor la guvernare. În schimb, abordarea sa abruptă a relațiilor personale și lăcomia sa a produs indignare printre rivalii săi bugetari, care au vorbit cu presa și astfel s-a aflat că a fost plătită mai mult decât însuși premierul.

Speculațiile cu privire la cât ar putea continua acest scandal s-au încheiat brusc când biroul premierului a anunțat că Sue Gray se va retrage, primind, ca premiu de consolare, rolul de „trimis pentru națiuni și regiuni”.

Această mișcare a arătat că Starmer este dispus să calce peste cadavre, chiar și peste cele ale apropiaților, însă decizia îl și lasă expus chiat la începutul mandatului său de premier.

Un înalt oficial de la Whitehall, sub protecția anonimatului, a declarat: „Mai presus de toate, [Starmer] trebuie încă să stabilească ce vrea, de fapt, acest guvern pentru țară”.

Fosta „mână dreaptă” a lui Starmer va fi acum înlocuită de guru-ul său electoral, Morgan McSweeney, singurul birocrat și consultant politic care ar putea rivaliza cu Gray în ceea ce privește notorietatea.

Fostul consultant al lui Starmer devine șef de cabinet

Relația celor doi în perioada de tranziție a fost tensionată. Mai mulți colegi au spus că Sue Gray a căutat să controleze cu mână de fier toate chestiunile din Downing Street, ceea ce a creat un blocaj frustrant pentru ambițiile politice ale lui McSweeney. Dar un aliat al lui Sue Gray a negat acest lucru, spunând că ea și McSweeney au avut o colaborare bună.

Noul șef de cabinet al lui Starmer are o lungă istorie alături de premier, pe care McSweeney l-a susținut încă de la început, ca o figură care l-ar putea ajuta să recapete controlul asupra Partidului Laburist din mâinile politicianului de extremă stânga Jeremy Corbyn. Ulterior, McSweeney a jucat un rol esențial în perfecționarea calculelor electorale care au dus la victoria zdrobitoare a Laburiștilor din 4 iulie.

Starmer l-a adus în echipa sa și pe James Lyons, un jurnalist politic veteran, care va conduce comunicarea strategică pentru Downing Street. Laburiștii par să răsufle ușurați, după aceste schimbări, pe care le văd ca pe un semn al hotărârii lui Starmer de a conduce mai autoritar guvernul.

Echipa s-a întărit, politic. Rezultatele încă sunt de așteptat

Stewart Wood, un coleg laburist și fost consilier al fostului premier Gordon Brown, a declarat: „Este un lucru binevenit să ai o coloană vertebrală politică a echipei de top, într-un mod care, în mod clar, nu a existat în primele două sau trei luni”.

Un alt parlamentar laburist, vorbind tot sub protecția anonimatului, pentru Politico, spune că numirile sunt un semn „pozitiv” că echipa din fruntea noului guvern a făcut o schimbare, spre deosebire de perioada anterioară, în care premierul părea dezorientat.

McSweeney se bucură de o loialitate puternică printre deputați datorită rolului său în asigurarea victoriei electorale, așa că susținătorii săi s-au grăbit să-i salute promovarea. „Aveam nevoie de un moment decisiv și acesta a venit”, a spus un alt aliat, iar un altul a salutat talentul lui Starmer de a „construi o echipă loială și puternică”.

Aliații prezic că, odată încheiat războiul cu Gray, McSweeney ar putea să câștige tot mai multă putere în noul său rol, reexaminând salariile pentru consilierii speciali, o sursă de tensiune pentru predecesoarea său, acuzată că îi schimbă pe angajații laburisti veterani.

Dar, după ce a scăpat de scandalul din propria echipă, Keir Starmer va fi acum sub și mai multă presiune, pentru că acum i se cer rezultate.

Ce vrea să facă pentru Regat premierul Starmer, de fapt?

Prim-ministrul va trebui să găsească acum un răspuns la criticii care au spus, încă din prima zi, că îi lipsește o agendă internă puternică. Deși are o majoritate parlamentară puternică, laburiștii au fost aleși cu o cotă de voturi istoric scăzută pentru un guvern.

Două persoane familiare cu situația din interiorul Partidului Laburist, un fost consilier și un parlamentar, spun că prioritățile lui Starmer pentru guvernare, cunoscute sub numele de „cele cinci misiuni”, au fost o preocupare specială a lui Starmer și Gray. Ei au prezis că McSweeney ar putea reformula „misiunile”, oarecum neobișnuite, pentru a urma o linie politică mai puternică.

Viitorul buget, care urmează să fie anunțat pe 30 octombrie, ar putea fi „un moment de intrare într-o perioadă ceva mai sigură”, în care Downing Street ar putea „să se asigure că există o narațiune comună, despre care vorbește fiecare ministru”.

Deocamdată, Starmer are încă o serie de avantaje considerabile, în special o majoritate parlamentară consistentă și un șef de cabinet cu un palmares dovedit de victorii electorale. Dar remanierea timpurie forțată sugerează nevoia de ceva mai mult.