George Miloșan. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Când s-a reinstalat la Casa Albă, în ianuarie, președintele Donald Trump a atârnat pe peretele Biroului Oval un imens portret al lui Ronald Reagan, predecesorul său în perioada 1981-1989. Reagan a fost arhitectul victoriei Statelor Unite împotriva Uniunii Sovietice, în Războiul Rece și creatorul unui stil de conducere a statului – lăsat moștenire Partidului Republican – devenit model pentru actualul președinte. Nu însă și singurul.
Lângă Reagan, The Donald l-a așezat pe Theodore ,,Teddy’’ Roosevelt, chiriaș și el al Casei Albe în primul deceniu al secolului trecut. Liniile strategice ale primului Roosevelt – al doilea a fost Francis Delano (FDR), arhitect și el al marii victorii împotriva nazismului – izvorau din ,,Doctrina Monroe’’, act de politică externă din 1823 prin care Washingtonul își delimita aria de protecție - ambele Americi - împotriva puterilor coloniale europene.
Doctrina președintelui James Monroe a inspirat politica externă a majorității președinților americani, iar actualul șef al administrației nu face excepție. Aliniindu-se celor doi înaintași republicani - FDR era democrat și nu merită luat în seamă - Trump și-ar dori să închidă un ,,triunghi’’ pe care istoria îl va așeza între jaloanele ,,secolului de aur’’ al Americii. Ceea ce voi expune în rândurile de mai jos face parte dintr-un cumul de inițiative ale președintelui, menite să-l plaseze în matricea liderilor care au influențat major istoria Statelor Unite și a lumii întregi.
Trump repune pe tapet ,,Războiul Stelelor’’
În lunile de când este la Casa Albă, Trump a demonstrat în mod real că vrea să realizeze ceea ce Ronald Reagan a încercat, dar s-a oprit la etapa teoretică sau altfel spus, de teatru. Este vorba despre scutul antirachetă care trebuia să oprească orice vector nuclear îndreptat împotriva Americii de Nord. S-a numit Strategic Defense Initiative (SDI) dar publicul a cunoscut-o cu numele de Războiul Stelelor după un film celebru în vremea respectivă.
Era anul 1983. Deși fundamentată științific, SDI era, în esență, un bluf strategic, o amenințare supradimensionată care trebuia să demonstreze prăpastia tehnologică dintre Moscova și Washington. Sovieticii au fost convinși că nu vor putea lovi teritoriul Americii. Invers, da. Cursa înarmării și Războiul Rece erau pierdute definitiv.
În 1991, Uniunea Sovietică – Imperiul Răului, cum o numea Ronald Reagan – s-a dezintegrat. În același an, președintele George Bush sr. – fost vice al lui Reagan – a abandonat proiectul. Lumea l-a uitat, până la revenirea lui Trump la Casa Albă. De fapt, încă din 2019, în primul său mandat, the Donald a arătat un interes particular pentru teatrul de război spațial înființând US Space Forces (USSF) – departament independent al Pentagonului – pentru operațiuni în afara atmosferei terestre.
Cupola de aur-al doilea proiect Manhattan
Tema în discuție a fost reluată în timpul campaniei electorale din 2024. La 27 ianuarie 2025, în celebra serie de ordine executive semnate de președinte în primele zile de mandat a fost inclus și documentul privind dezvoltarea ,,scutului antirachetă’’. Inițial s-a numit ,,Iron Dome for America’’, după model israelian. Ulterior, Trump l-a ,,americanizat’’ numindu-l Golden Dome – Cupola de aur.
În mai, proiectul a fost încredințat generalului Michael Guetlein, adjunctul USSF. Cost inițial: 175 miliarde dolari. Termenul primului test operativ: 2028-2029. În primii 15 ani de activitate, costurile vor atinge 830 miliarde, ceva mai puțin decât bugetul militar pe anul în curs. Cu un general în frunte și cu importanța și anvergura pe care le are, programul se apropie, păstrând proporțiile dictate de istorie, de cunoscutul proiect Manhattan, prin care s-au realizat primele bombe atomice în anii 40. Acum este invers: America se apără de bombele atomice ale altora.
Coloșii industriali americani și Elon Musk, actori în ,,Războiul stelelor’’
Pentru a avea o idee asupra importanței proiectului, enumerăm coloșii industriali care și-au depus candidatura pentru conducerea acestuia: Lockeed Martin, Raytheon, Boeing, Northrop Grumman – cele mai mari din lume. Oricum, în proporții diferite, toate acestea și multe altele – Anduril, de exemplu pe segmentul AI - vor participa la realizarea sistemului defensiv care va acoperi Statele Unite, Canada și chiar ... Groenlanda.
Președintele ar dori ca radarele spațiale pentru sectorul arctic să fie poziționate la baza Pituffik de pe insulă. Din noua generație de societăți tehnologice trebuie menționată Space X, a ,,prietenului/dușman’’ Elon Musk. Space X va dezvolta rețeaua satelitară a proiectului – o constelație de 600 sateliți care asigură identificarea și traiectoria vectorilor inamicului.
Mă opresc aici cu prezentarea proiectului fără a intra în detalii tehnice complicate și în general destinate specialiștilor. Mi se pare mai interesantă a doua temă a acestui articol - cea care a inspirat titlul - privind rolul pe care Golden Dome l-ar putea avea pentru apărarea Europei. Ne-ar izbăvi de multe temeri.
Eurpenii, parte a proiectului ,,Cupola de aur’’?
Din punct de vedere al acoperirii spațiale, sistemul poate fi extins asupra întregului areal euro-atlantic întrucât orbitele sateliților sunt în jurul globului. N-ar fi nevoie nici de mai mulți sateliți, nici de interceptori suplimentari. Ar crește însă numărul componentelor terestre: radare, lansatoare, centre de comandă. Creșterea costurilor ar fi semnificativă, dar nu imposibil de susținut dacă ar fi să o analizăm în contrapartidă cu cheltuielile unei apărări ,,clasice’’ a vechiului continent.
Brian G. Chow – analist la Rand Corporation, consultant al Casei Albe și Pentagonului – apreciază că extinderea perimetrului Golden Dome – dincolo de valoarea materiuală defensivă – ar consolida coeziunea Alianței Nord-Atlantice furnizându-i un element esențial, inovator pe segmentul de securitate colectivă, în plan fizic și mental.
Aliați uniți, dușmani descurajați. Doar teoretic ...
În primul rând, conținutul Articolului 5 din Tratatul de la Washington ar dobândi o nouă valență. Moscova va fi descurajată să lovească teritorii ale unor state aliate sperând că celelalte se vor desolidariza, iar NATO s-ar putea destrăma. Răspunsul Alianței ar fi imediat și automat indiferent de teritoriul lovit. În altă ordine de idei, extinderea proiectului american ar conduce la crearea unei noi platforme de cooperare transatlantică pe segmentele tehnologic și industrial. Capacitatea spațială a europenilor – este drept, semnificativă, dar în bună parte disparată – ar putea fi integrată capacității americane, cu câștig reciproc.
În procesul de cooperare ar fi puse în comun resurse importante – tehnologice, industriale, financiare – îmbunătățindu-se astfel capacitatea inovativă a Alianței. În plus, vor fi asimilate reciproc soluțiile cele mai avansate. Avantaje ... mari, imense.
Pare simplu, dar nu-i așa. Concluzii
Avantajele scenariului expus mai sus – pentru că este vorba de un scenariu – sunt evidente, iar drumul concret de realizare efectivă a acestuia nu pare a avea obstacole serioase. Pare, dar nu este așa. O reconfigurare a Golden Dome în cheie atlantică ar fi dificil de acceptat de către Donald Trump. Pentru el, scutul spațial nu este doar o inițiativă personală de inspirație reaganiană, ci mult mai mult. Este simbolul unei renașteri a supremației militare și tehnologice a Statelor Unite. Sunt sfărâmate echilibre nucleare - vechi, depășite de ani buni - amenințate de unii cu pretenții deșarte, incapabili să se ridice la nivelul Americii din punct de vedere tehnologic.
Totuși, dacă europenii ar accepta conceptul de mai sus și ar ști să-l (re)propună lui Trump, cu reverențele de rigoare, s-ar putea vedea o luminiță la capătul tunelului temerilor noastre.
