Prezentăm savurosul dialog dintre Ovidiu Ioanițoaia și Ioan Becali:

– Giovanni, când ai început să faci spectacol în impresariat?

– În ’90 eu l-am transferat pe Mateuț la Zaragoza. Atunci am intrat în fotbalul spaniol, occidental. Am cunoscut impresari, dar erau rezervați, nu aveau tupeul și nici foamea mea. Eu aveam foame, Ovidiu! Aveam o familie în Germania, aveam și primul copil… Eram un băiat care venea de pe stradă și voiam să-mi creez ceva în viață, să-mi deschid uși. Prima ușă am deschis-o cu Mateuț, apoi cu un băiat Simion, cu Buia la Barcelona B. Și-apoi a venit anul ’92, când am intrat în biroul lui Mendoza.

– Fostul președinte al lui Real Madrid.

– Da, când Gică Hagi a zis că vrea să plece de la Real Madrid, după doi ani petrecuți acolo. Atunci a venit oferta cu Brescia și aici a fost intrarea mea…

Nume greu transferat la Barcelona

– Dar, zi-mi, te rog…

– Ovidiu! Dacă am intrat la Menzona în birou așa intram și la Gaspart (n.r. Joan Gaspart Solves – președinte FC Barcelona), apoi la altul și tot așa… Gaspart, de exemplu, primul transfer pe care l-am făcut cu Stoicikov. Avea Gaspart să-mi dea niște bani, nu plătea și am intrat la Nunez (n.r. José Luis Núñez Clemente – președintele FC Barcelona) în birou. Avea o secretară, mi-am luat niște sandviciuri, am luat o Cola și n-am plecat.

– Așa.

– Pe la 8 seara, coboară Nunez și zice: „Giovanni, ești aici?!”. „Eu nu plec d-aici! Vreau banii!”. „Stai că trebuie să vorbesc cu Gaspart”. „De la Gaspart vin!”. Nu doar că Nunez era președintele Barcelonei, era cel mai mare constructor imobiliar! A certat-o pe secretară că de ce nu l-a anunțat că sunt acolo, dar astea erau vrăjeli pe care eu le-aveam fumate. A plecat…

– Și te-a lăsat acolo?

– S-a suit într-un Mercedes 190, care era cam lux pe timpul ăla, dar am intrat după el. „Presidente, nu plec decât când îmi dai banii”. În mașină mi-a semnat cecul, la revedere și cu asta, basta!, scrie gsp.ro.