Pe canalul de YouTube al fostului fotbalist Robert Niță a povestit cum l-a cunoscut pe Ioan Becali, care în acea perioadă fugise în Germania.

Într-una dintre plecările în Germania, Serghei Mizil l-a cunoscut, din întâmplare, pe Ioan Becali.

„Am ajuns acolo, la un restaurant, cu niște tablouri, voiam să le vând. Venisem cu expoziția! Mă întreabă Giovanni: „Ce pictezi, mă?”. Îi aduc un tablou. „Du-te, bă, că nu le pictezi tu. Ți le pictează altul!”. Ne luăm la harță și vine patronul. „Domne’, ce se întâmplă aici, ce este cu tablourile astea?. S-a ridicat Giovanni și i-a spus: „Bă, vreți să vă pun o grenadă, să vă arunc restaurantul în aer?”. Aoleo, hai să plecăm… Dacă aude Ceaușescu, că arunc și restaurante în aer în Germania, înnebunește”, a declarat Serghei Mizil.

În dezvăluirile sale, Serghei povestește, de asemenea, despre unul dintre procesele lui Ioan Becali unde a participat

„Vreți să ți-o spun pe aia la proces, cu Giovanni? Să nu supere… Eram acolo prin anii ’70 și eram la sală la tribunal, unde îi luase pe toți… Lui Giovanni îi aducea dosarele cu motostivuitorul… Îmi făcea semn cu ochiul: „Cumetre, mie îmi aduce dosarele cu motostivuitorul!. A întrebat judecătorul: „Cu ce vă ocupați voi?”. „Biletari!”. Nemții voiau să-i bage pe toți că sunt organizație și ei spuneau că se știu puțin din România, că sunt „biletari”. Și află judecătorul, de la ei, că în România cumpărau bilete și le vindeau la supra-preț. Se oprește judecătorul, dă cu ciocanul și întreabă: „Ce români mai sunt în sală?”.

Să mă ridic, să nu mă ridic? Mă vedea după „vopsea” că nu sunt neamț. Mă întreabă dacă știu germană și îi spun că nu știu. Mă gândeam că mă ia direct din sală. Aduc ăia un traducător și, să vezi, ce mă întreabă judecătorul: „Ce filme aveți în România, de vindeți bilete la supra-preț, că la noi sunt sălilele goale!”. Mă întorc în sală. Giovanni voia să spună că este anti-comunist. Și ce le spune ălora: „Bunicul meu cu Hitler al vostru au fost așa… (își împreunează mâinile, în semn de echipă)”, a povestit Serghei Mizil.