Ambasadorul SUA în China demisionează ca semn de protest împotriva ieşirii lui Trump şi a Americii din acordul de la Paris, privind schimbările climatice. Adio viitorului curat al acestei planete, adio! Ambasadorul regent al SUA părăseşte Pekinul. Şi o face cu un gest răsunător îndreptat împotriva propriului boss, preşedintele american Donald Trump. O demisie frumoasă, demnă, pentru a protesta împotrivia deciziei americane de ''a întoarce spatele aliaţilor şi acordurilor asupra climei de la Paris''.
Orgoliu şi demnitate
David Rank, a demonstrat că un diplomat este mai înainte de toate un bărbat vertical. Şi apoi, cum să le spui chinezilor extrem de mari poluatori, după toate ciondănelile pe care le-au avut cu yankeii în privinţa poluării, că acum e tocmai America cea care trădează în privinţa climei? Cum să mai susţină el că China e cel mai mare poluator al omenirii, când însăşi America iese neaşteptat de brusc dintr-o convenţie internaţională, într-un mod aproape sfidător? ''Nu pot, nu pot să mai rămân, ca părinte, ca patriot şi creştin'' a declarat Rank pentru Washington Post.
Marele refuz e un şoc
Sunt rarisime cazurile de ambasadori care demisionează în dezacord cu o decizie a superbossului. Sigur, el este regentul, nu titularul, dar asta nu face gestul său mai puţin demn.
Cum se poate oare trăi în infernul acestei poluări? Pulberile fine au ajuns la 700 micrograme pe metrul cub, de zece ori peste limită. Milioane de persoane umbă cu masca pe faţă. 1,1 milioane de oameni morţi în China numai în 2015 din cauza unor complicaţii legate de poluare şi avem de a face cu estimările oficiale, care sunt mai puţin alarmante.
Fostul ambasador SUA, din timpul lui Obama, Gary Locke, care luptase cu duritate cu chinezii, făcându-şi un ţel din combaterea poluării din China, (în afara problemei cu drepturile omului şi chestiunea Tibetului), a fost nevoit să demisioneze fiindcă n-a mai dorit ca el şi familia sa să respire acel ''frumos'' aer. Tot el fusese cel care a introdus în China măsurarea zilnică a pulberilor uşoare, care şi azi, după plecarea sa, se aplică. Benefic, citat de La Repubblica.
Dar asta este. Paradoxul, astăzi, e că tocmai China se pregăteşte, ca superputere, să conducă restul lumii în lupta împotriva poluării. Putea ambasadorul Rank, care la sfârşitul anului ar fi ieşit liniştit la pensie, să-şi încheie onorabila carieră, comunicând chinezilor, cu coada între picioare, trădarea Americii sale? Adio viitoului curat al acestei planete, adio!
Recomandările noastre
