Frustrada Speranţei | ALICE ÎN ȚARA NETERMINATĂ

Frustrada Speranţei | ALICE ÎN ȚARA NETERMINATĂ

…Dar nu la parter, cum zice cântecul. Nici la demisol, ci direct în pivniţă. În basement. La subsol. Underground , acolo unde, la adăpostul întunericului, hoţii îşi împart prada.

„Luni, 13 februarie, ministrul afacerilor externe, Teodor Meleşcanu, l-a primit pe ambasadorul Federaţiei Ruse, Valery Kuzmin” (cunoştinţă veche, l-am mai amintit aici, căci i-am făcut un portret destul de plastic!... în schimb, cu dl Meleşcanu mai avem de lucrat!). Kuzmin e un FSBerilă al Kremlinului (în mod sigur, trimis personal al lui Putin!) care – deloc întâmplător – este prezent din în ce mai insistent pe agenda publică a ţării noastre.

Aşa începe, deci, comunicatul MAE, omiţând din debut detaliul că vizita s-a făcut – sunt gata să pariez – la cererea ambasadorului. Compus într-o perfect de păduchioasă şi străveche limbă de lemn, datând de dinaintea vârstei neolitice a ministrului, el continuă aşa (nu ne putem abţine!): „Cu acest prilej, ministrul Teodor Meleşcanu a subliniat importanţa unei abordări pragmatice în relaţiile bilaterale (n.n. deci, haideţi, băieţi, mai vioi, mai vioi, mai multe contacte!). Totodată, a evocat necesitatea evitării unei retorici inadecvate în declaraţiile publice şi focalizarea eforturilor către dialogul direct” (n.n. deci, nu mai vorbiţi voi verzi şi uscate, că nu e adecvat, noi trebuie să avem un dialog direct, adică, ne zice Maica: băi băieţi, nu mă mai vorbiţi pe la spate, spuneţi-mi mie verde-n faţă ce-aveţi de spus!). Şi, în final, obişnuitul bla-bla-praf-în-ochi: „În acest sens, a accentuat că angajamentele și pozițiile României în plan extern, în special cele legate de apartenența țării noastre la comunitatea de valori europene și euro-atlantice, sunt elemente profund consensuale la nivelul societății românești.” (n.n. deci, staţi liniştiţi la locurile voastre şi visaţi la cai verzi pe pereţi!).

După lectura halucinantă a acestei mizerii emanate de securimea de la Externe, se impun câteva concluzii. 1) Mai întâi, l-aş da afară numaidecât pe şeful Direcţiei Purtător de Cuvânt şi Comunicare, pentru incompetenţă, malonestitate şi manipulare; 2) Dintr-un interviu dat de Kuzmin agenţiei TASS (n.n. deci, vedeţi, el s-a dus imediat la ai lui şi le-a relatat tot, cuvânt cu cuvânt!), aflăm că, de fapt, la întrevedere (n.n. întotdeauna o întrevedere e mai relevantă decât o vedere!), s-au discutat adevărate blestemăţii: a) la nivelul Executivului, să fie numită o comisie pentru cooperarea cu Rusia, urmând ca ţările noastre să aniverseze repede-repede 140 de ani de relaţii diplomatice (n.n. poftim! taman acum i-a găsit dragostea); b) la Moscova, să fie organizat în această primăvară un summit al oamenilor de afaceri români şi ruşi (n.n. să vedeţi atunci câţi vor deveni arămii!); c) guvernul Grindeanu urmează (de fapt, va trebui!) să semneze cu partea rusă protocoale de cooperare în domeniile educaţiei, culturii, cercetării ştiinţifice şi al presei; 3) Aş vrea să ştiu dacă aceasta e în egală măsură şi poziţia Preşedinţiei (ştiut fiind că politica externă este de competenţa Preşedintelui) sau vorbim strict de ordinul primit de generalul(?... ar cam trebui!) Teodor Meleşcanu, pe cale ierarhică.

Ne puteți urmări și pe Google News

Oricum, mie cel puţin, această tragică hârjoană – în mod cert, o idee ţâşnită din minţile ruso-ngălate ale lui Tăriceanu şi Dragnea, dar moşită de „inextinghibila” văpaie iliesciană – mă loveşte direct la moalele speranţei, preschimbându-mi-o în ditamai frustrarea…

P.S. Vineri, în apariţia următoare, aşa cum am promis, îi voi pune Ruinei oglinda în faţă!