După masacrul din 7 octombrie, atenția comunității internaționale s-a deplasat dinspre estul Ucrainei spre acțiunea militară terestră organizată de armata israeliană în Gaza pentru distrugerea Hamas și a structurilor sale supra și subterane.

O operațiune de acest tip într-un areal urban, cu o mare densitate a populației, nu are decât câteva echivalente în istorie: Stalingradul în iarna 1942-1943, ghetoul din Varșovia în 1943, Berlinul în primăvara lui 1945. Mai aproape de zilele noastre: orașul Mosul din nordul Irakului eliberat din mâinile ISIS (2016-2017), Bahmut și oțelăria Azovstal cu subteranele ei, din Ucraina. Ceva mai departe în timp, eveniment deja uitat dar prezent în literatura de specialitate, ar fi  reprimarea organizației de gherilă urbană Tupamaros, organizată la Montevideo de serviciile de securitate uruguayene - susținute de cele americane - la începutul anilor ‘70. Toate aceste acțiuni au lăsat în urmă victime colaterale nenumărate.

Implicațiile acțiunilor din Gaza asupra ,,istoriei viitoare’’

Guvernul de la Ierusalim și, mai ales, leadership-ul militar israelian sunt conștiente că prelungirea peste măsură a operațiunilor militare în ,,teatrul Gaza’’ va conduce la accentuarea unui proces care a început la câteva zile de la asaltul din estul Fâșiei Gaza: victimizarea populației palestiniene. Mai mult decât era până acum și la o dimensiune internațională extinsă. S-ar rezolva ,,problema Hamas’’ în acest mod? Am unele dubii. Dacă în primul rând nu va fi afectată credibilitatea Hamas în ochii palestinienilor, victoria armatei israeliene (Idf) ar putea fi ceva de genul victoriilor regelui Pirus al Epirului împotriva romanilor. Gruparea palestiniană va renaște din propria cenușă iar păpușarii externi își vor strânge mâinile.

Eliminarea fizică a formațiunii extremist-teroriste - a componentei sale paramilitare în primul rând - nu înseamnă eradicarea unei ideologii care s-a dezvoltat în ultimele 4 decenii, într-un mediu de ostilitate constantă care durează de un secol. Pierderile de vieți omenești - vorbim de civilii palestinieni, ostatecii israelieni și de alte naționalități și chiar militarii israelieni - vor avea implicații negative asupra imaginii Ierusalimului la nivel internațional și chiar în rândul propriei populații. Presiunea psihologică nu se manifestă doar asupra comunității palestiniene din Gaza, Cisiordania și diaspora ci și asupra israelianului obișnuit. 

Idf a început o operațiune pentru care nu era pregătită pe deplin. Războiul urban ar putea fi câștigat, dar pacea va fi greu de obținut când în spatele victoriei rămân 2 milioane de persoane fără adăpost - multe dintre ele fiind rude ale militanților dispăruți - din rândul cărora se vor recruta viitorii purtători materiali ai ideologiei Hamas. Sau cum se va numi ea…

De la ISIS la Hamas

Am observat, după masacrul din 7 octombrie, tendința unei analogii între Statul Islamic (ISIS) și Hamas mai ales la nivel de modus operandi dar și pe componenta ideologică. Înainte de data menționată, nu s-a pus problema unei analogii între cele două grupări. Prea puțini comentatori se gândeau la o comparație de acest gen pentru că nu exista un consens analitic în materie iar realitatea operațională nu furnizase destule elemente care să conducă la un numitor comun între cele două organizații extremist-teroriste. Nivelul de violență le-a adus alături în imaginarul nostru colectiv, într-o formă ușor forțată, determinată mai degrabă de necesitatea unor explicații decât de o evaluare corectă a ipotezelor și certitudinilor.

Cele două structuri se diferențiază net prin viziunea asupra lumii și prin ideologie. Nu și prin violență. Riscul asimilării lor - mulți politicieni de marcă în frunte cu J. Biden, Netanyahu, Macron  s-au grăbit să le compare - poate conduce la confuzii pentru cei mai puțin familiarizați cu fenomenul terorist internațional.

ISIS, model pentru Hamas?

Credința în apocalipsa transcedentală, frenezia asasinatelor, și torturilor, execuțiile în regim de spectacol erau expresiile ,,actului fundamental’’ al ISIS. Militanții săi erau și șunt convinși că un Califat global este încă posibil. Ceea ce au făcut cei din Hamas prin asaltul de la est de Gaza, la 7 octombrie, amintea doar de furia iconoclastă a membrilor ISIS, dar rațiunile pe care le invocau erau complet diferite. Analogia invocată de politicienii menționați a generat apariția a două curente.

Unul, în rândul comunităților naționale arabe și chiar în rândul mediilor de stânga occidentale - influențate de cercurile palestiniene din diaspora - care nu acceptă ideea combaterii a priori a leadership-ului din Gaza, asimilat Hamas, pornind de la modul cum s-au organizat acțiunile anti-ISIS. Al doilea este structurat în rândul clasei politice, mai ales occidentale, înclinat să accepte forme de cooperare cu Israelul pentru a distruge Hamas. Confuzia parțială de care vorbeam mai sus - Hamas/ISIS - nu este în favoarea niciunuia dintre aceste curente și urmările se văd deja. Clivajul creat între cele două viziuni este fructul acestei confuzii.

1. Weismann, istoric israelian, profesor la Universitatea din Haifa, aprecia recent că tendința de a pune semnul egalității între Hamas și ISIS nu ar fi realistă, fiind chiar contraproductivă dacă ar fi utilizată constant de cei care doresc eradicarea Hamas. ,,Hamas - afirma Y. Weismann, citat recent de cotidianul israelian Haaretz - aparține unui curent sunit diferit ideologic de cel baghdadist (de la numele Califului Abu Bakr al Baghdadi, liderul istoric al ISIS) - a acceptat, în Gaza, prezența, în regim de subordonare a altor grupuri minoritare, religioase sau chiar laice. Pentru ISIS, ,,infidelii’’ - șiiții și laicii - nu erau demni să trăiască în Califat. În viziunea lui  Weismann, orice explicație care aseamănă Hamas și ISIS, pornind de la nivelul de violență atins în acțiunile lor ,,este cel puțin superficială’’.

Teoretic, pentru ISIS, Hamas nu poate fi nici măcar ,,partener’’

Un demers analitic pe segmentul ideologic al celor două grupări arată că Hamas nu ar putea fi nici măcar ,,partenerul’’ ISIS, pentru că în spatele său sunt Gardienii revoluției din Iran - Pasdaran - exponenți ai curentului islamic șiit, dușmanul existențial al Califatului. În plus, pentru ISIS, grupările palestiniene sunt inferioare celor care luptă cu ,,cruciații’’ întrucât viziunea lor nu depășește un segment local de populație având și un caracter naționalist.

ISIS aspiră la o putere ,,globală și absolută’’. Totuși, în partea a doua a anilor 2010, ISIS s-a infiltrat în rândurile Hamas dar nu a reușit să-și promoveze ideologia baghdadistă la nivelul conducerii grupării palestiniene, cu excepția acelui modus operandi pe palierul operațional.