Florin Răducioiu, dezvăluiri picante în Gazzetta dello Sport: sticle de vin de 10.000 de euro, petreceri și tratamentele suspecte din Italia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Florin Răducioiu, atacantul care a marcat istoria Generației de Aur și a făcut spectacol în Serie A, a oferit un interviu sincer pentru celebra publicație italiană Gazzetta dello Sport. La 56 de ani, fostul internațional privește înapoi spre o carieră plină de succes, dar și spre o viață personală marcată de extravaganțe, vicii și momente controversate.

Florin Răducioiu, dezvăluiri picante în Gazzetta dello Sport: sticle de vin de 10.000 de euro

Astăzi, Răducioiu duce o viață mult mai așezată în capitala României, unde activează în televiziune și în diverse proiecte de imagine, încercând să își diversifice sursele de venit.

Interviul acordat de Răducioiu jurnalului Gazzetta dello Sport:

Florin, viaţa ta este mai stabilă acum?

Micul semn de circulație cu o istorie neagră în spate

Cel mai mare pericol la zborul cu avionul. Puțini se gândesc la asta

„Cu siguranţă. Am copii şi sunt fericit. Locuiesc la Bucureşti, sunt comentator TV la Antena 1 şi ambasador pentru un dealer auto şi o companie de pariuri. Am fost, de asemenea, imaginea unei academii a clubului Barcelona aici, în România. Călătoresc mult pentru a-mi extinde afacerea”.

Extravaganțele din perioada Monaco și viața de lux Perioada în care activa ca fotbalist i-a adus venituri substanțiale, dar și tentații pe măsură. Fostul atacant recunoaște că a cheltuit sume impresionante pe stilul de viață exclusivist.

Florin Răducioiu. Sursă foto: Instagram

Ai risipit bani de-a lungul carierei?

„Când eram jucător, am avut cu siguranţă nişte vicii. La Monaco eram înnebunit după vin: cumpăram sticle de 10.000 de euro, organizam cine de lux la Monte Carlo. Trăiam ca un pensionar, regret puţin asta. Aş fi putut economisi nişte bani şi să-i investesc. Erau vremuri în care câştigai 80.000 de euro pe lună, pe atunci era o sumă uriaşă. Vreau să precizez că, oricum, acum stau bine din punct de vedere financiar”.

Petrecerile din Milano și relația care i-a afectat randamentul Pe lângă performanțele sportive, Răducioiu a fost atras de viața de noapte și de atenția din jurul său, lucruri care uneori i-au influențat prestațiile de pe teren.

Ai fost şi un cuceritor…

„La Milano organizam petreceri cu Hollywoodul când se putea, iar Maldini era cel mai râvnit. La Verona, în schimb, mi-am pierdut capul după un fotomodel român. Aveam 21 de ani, eram frumos şi bogat (râde). Eram o figură de circ. Acea relaţie a durat un an şi nu mă ajuta să-mi păstrez luciditatea în timpul meciurilor. La sfârşitul anului, am retrogradat”.

Legătura cu Franco Baresi și transferul la AC Milan Ajungerea sa pe San Siro s-a datorat în mare măsură uneia dintre cele mai mari legende ale fotbalului italian, Franco Baresi.

L-ai menţionat pe Maldini, dar ai trăit un an de aur alături de Baresi la Milan. Ce amintiri ai?

„În vara anului ’93, Franco s-a dus la Berlusconi şi i-a spus: «Avem nevoie de un jucător ca Răducioiu». De fapt, el a fost cel care m-a adus la Milan. Nu-l voi uita niciodată. Aş fi vrut să fiu prezent la înmormântarea lui, dar eram în Mykonos cu familia mea şi nu am reuşit să vin. Am plâns mult. Franco era un magnet uman: avea un carismă care îi împingea pe toţi jucătorii să-l urmeze şi să-l aprecieze”.

O întâmplare care te leagă de Franco?

„Când am pierdut la Tokyo finala Intercontinentală împotriva echipei São Paulo, în seara aceea eu, Panucci şi Ielpo ne-am dus la un bar să bem ceva, în ciuda dezamăgirii. La un moment dat, Baresi s-a apropiat şi ne-a spus: «Băieţi, hai să câştigăm Liga Campionilor. Staţi liniştiţi». Şi aşa a fost”.

Bonusurile de la AC Milan și sezonul de glorie

Sezonul 1993-1994 a rămas cel mai de succes din cariera atacantului român, aducându-i trofee importante și recompense pe măsură.

Sezonul 1993-94 a fost unul de vis: şi din punct de vedere economic?

„Pentru titlul de campion, Milan ne-a oferit câte un Rolex. Pentru Liga Campionilor era un bonus substanţial, de până la un milion de lire, în funcţie, desigur, de importanţa jucătorului în echipă. Eu am jucat doar 13 meciuri, dar acela a fost totuşi cel mai bun sezon din cariera mea”.

Performanța istorică de la Mondialul din 1994

La turneul final din Statele Unite ale Americii, Răducioiu a fost om decisiv pentru Naționala României, confirmându-și statutul de atacant de clasă mondială.

Şi apoi a venit Cupa Mondială din Statele Unite cu România…

„Eram o generaţie de aur: eu, Hagi, Dumitrescu, Lupescu. Cenuşăreasa turneului care a ajuns până în sferturi. Păcat de acele lovituri de pedeapsă blestemate împotriva Suediei: puteam visa la lucruri mari. Am marcat patru goluri şi am devenit «Van Basten al Estului». Marco era idolul meu”.

Mircea Lucescu, mentorul din tinerețe Cariera lui Florin Răducioiu a fost profund marcată de îndrumarea lui Mircea Lucescu, tehnicianul care i-a fost alături încă de la primii pași în fotbalul mare.

Lucescu, pe de altă parte, ce a însemnat pentru tine?

„Un al doilea tată. Alături de el am devenit bărbat şi fotbalist. Odată a organizat o petrecere pentru a-mi sărbători împlinirea vârstei de 16 ani într-o vilă a unui magnat sirian, la care au participat toţi jucătorii echipei de seniori a Dinamo Bucureşti. Pentru mine a fost un vis”.

Incidentul din Cupa Cupelor și suspendarea primită În perioada în care îmbrăca tricoul echipei Dinamo, un moment de neatenție și impulsivitate i-a atras o sancțiune dură din partea UEFA.

La Dinamo Bucureşti, apropo, ai pălmuit chiar şi un arbitru: cum s-a întâmplat asta?

„Era în 1990, într-un meci din Cupa Cupelor împotriva lui Anderlecht. Mi s-a făcut un fault care merita cartonaş roşu, arbitrul nu l-a sancţionat şi i-am dat o palmă. Cinci etape de suspendare pe care le-am ispăşit abia la Milan, trei ani mai târziu. Regret gestul acela”.

Tratamentele medicale controversate din Serie A

Experiențele trăite în fotbalul italian includ și episoade legate de substanțele administrative jucătorilor înainte sau după meciuri.

Ai spus de mai multe ori că în Italia ai fost supus unor tratamente medicale speciale, îmi poţi povesti despre asta?

„La Brescia ne făceau injecţii intravenoase cu un lichid roz. Nu am înţeles niciodată prea bine ce era. Nimeni nu era obligat să le facă. Medicii spuneau că erau săruri minerale, iar şedinţa dura aproximativ o jumătate de oră. La Milan, în schimb, medicii dădeau pastile celor care doreau. Din când în când le luam: îmi spuneau că erau vitamine. Se părea că îmi sporeau rezistenţa la efort în timpul meciului”.

Ai fost vreodată supus unor controale antidoping?

„La Brescia, Bari şi Verona veneau adesea comisarii antidoping după meciuri şi de multe ori eram eu cel ales. Nu am avut niciodată probleme”.

Petrecerea secretă după calificarea la Mondial Noaptea care a urmat meciului decisiv împotriva Țării Galilor a rămas întipărită în memoria fostului internațional printr-un episod de pomină.

Să încheiem cu un secret al lui Răducioiu pe care nimeni nu-l cunoaşte.

„După meciul Ţara Galilor – România, meci care ne-a calificat la Cupa Mondială din ’94, m-am dus într-un pub şi m-am îmbătat cu whisky până am leşinat. Am vomitat chiar şi în taxi. A doua zi m-am trezit şi m-am întors la Milanello cu avionul privat”.