Octavian Ene. Sursa foto Facebook
Din cuprinsul articolului
Tenorul Octavian Ene a povestit, în exclusivitate pentru Evenimentul Zilei, despre încercările prin care a trecut, despre felul în care s-a schimbat în ultimele luni și despre cum vede viitorul. Artistul a spus că cel mai greu moment din meseria sa a fost când a rămas peste noapte fără loc de muncă. „ O experiență necesară”, a declarat el.
Cel mai greu moment din cariera lui Octavian Ene
„Cel mai greu moment din meserie a fost în martie anul trecut, când peste noapte am rămas fără loc de muncă. În prezent culeg roadele acelui moment, care s-a dovedit a fi o exeriență necesară și benefică pentru mine.
Octavian Ene. Sursa foto Facebook
Adevărul este că acum nu aș fi putut fi Romeo în fața voastră dacă nu s-ar fi întâmplat acel lucru. Iar acum vreau să mulțumesc Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” din București. E locul pe care îl iubesc din toată inima și în care m-am dezvoltat enorm atât ca om, cât și ca artist. Chiar mai glumesc uneori și spun că nu aș mai pleca din teatru.”
S-a schimbat mult
Ene a spus că, în ciuda acestui obstacol, a reușit să găsească forța să meargă mai departe. Schimbarea nu a fost doar profesională, ci și personală, iar modul în care se descrie acum arată un om cu totul diferit de cel de odinioară.
„Dacă mă întrebai asta acum câteva luni, ți-aș fi spus că Octavian Ene este destul de rigid, izolat și nemulțumit. Dar în prezent, în afara scenei sunt versatil, glumeț, optimist, empatic, vesel și foarte fericit. Și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile minunate din viața mea.
Cred că niciodată nu am zâmbit ca acum. Simt că ceva s-a schimbat, ceva care m-a făcut să fiu un om mult mai bun”, a mai spus tenorul pentru EVZ.
Tenorul a mai spus că nu a căutat niciodată senzaționalul, preferând respectul și profesionalismul. Acesta a mai declarat că nu s-a lăsat afectat de atenția presei, dar nici măgulit.
„Nici nu m-a afectat, nici nu m-a măgulit. Recunosc, nu prea îmi place să fiu în centrul atenției. Pot spune doar că am fost deranjat de lipsa de profesionalism, de setea de senzațional cu orice preț și de lipsa de bun simț a unora dintre jurnaliști. Cred că e esențial să ne respectăm între noi. Prin urmare, am fost foarte selectiv în ceea ce privește interviurile pe care le acord”.
Ce apreciază Octavian Ene la oameni
Tenorul a explicat că apreciază la oameni empatia și inteligența, dar nu poate accepta lipsa de onestitate și trădarea. Acesta consideră că oamenii trebuie să se susțină mai mult și să fie mai înțelegători.
„Apreciez enorm oamenii empatici și oamenii inteligenți, avizi de cunoaștere. Empatia e o calitate pe care o regăsim din ce în ce mai rar în jurul nostru și cred că din cauza asta lumea a devenit un loc mai trist. Nu mai știm să îi privim pe ceilalți, să le vedem suferința și să le oferim alinare.
Dacă ne-am susține mai mult, dacă am fi puțin mai umani, am înțelege cât de mult am putea schimba lumea în bine. Cuvântul „detest” are o greutate prea mare...prefer să spun că sunt lucruri pe care nu le pot agreea, anume lipsa de onestitate, trădarea și lipsa de considerație față de cei din jur.”
Cum a luat naștere musicalul „Romeo și Julieta”
Tenorul a spus că proiectul în care joacă acum, „Romeo și Julieta”, are o însemnătate aparte. Nu este doar o reluare, ci o reinterpretare care transmite un mesaj profund despre lume și despre oameni, a precizat Ene.
„Ceea ce puteți vedea acum este o reluare a spectacolului din anul 2009 realizat tot la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” în regia lui Kero. Din punctul meu de vedere, această producție este mult mai interesantă decât cea originală realizată în Franța pentru că aduce în prim plan o Verona distrusă de conflictul celor două generații.
Atât scenografia, cât și regia ilustrează o lume ce nu poate fi plasată într-un anume reper temporal, iar asta face ca povestea să transceadă generațiile. Este un spectacol dinamic, care îmbină momente de dramă tulburătoare și scene romantice, inocente, joviale.
Cred că ceea ce vedem în musicalul Romeo și Julieta este o temă de gândire pentru noi toți, indiferent de vârstă. Îmi vine acum în minte o replică pe care o spun în spectacol...„Vina e a tuturor!”...chiar așa este...dacă stăm să ne gândim, cu toții suntem vinovați pentru lumea în care trăim, ne urâm prea mult și am uitat să ne iubim unii pe alții.”
Cum s-a apucat de muzică
Ene a mai spus că pasiunea pentru muzică nu a apărut dintr-un moment precis, ci s-a construit treptat, încă din copilărie.
„Nu prea pot să îți dau un răspuns punctual pentru că nici eu nu îmi amintesc exact momentul în care am început să cânt. În clasa a II-a am fost selectat într-un cor de muzică gregoriană pentru copii, atunci a început propriu-zis lucrul într-un mediu profesionist.
Mai târziu am cântat în strana Mănăstirii Duminica Sfinților Români. În paralel am studiat pianul și orga clasică. Cert este că am început să cânt în mediul religios, și mai târziu am abordat și repertoriul laic. Dar e o bucurie care pentru mine a rămas, în prezent cânt duminica în corul Catedralei Sfântul Spiridon.”
Momentele de cumpănă
Tenorul a spus că drumul său nu a fost lipsit de obstacole. El a declarat că, în timpul facultății, lipsa unui profesor potrivit aproape l-a făcut să renunțe.
„Da...prima oară am simțit că îmi doresc să renunț în anul al III-lea de facultate. Era o perioadă dificilă, nimic nu se lega...maestrul Ionel Voineag, cu care lucrasem până atunci, s-a pensionat, iar după dânsul nu am mai reușit o vreme să îmi găsesc un profesor potrivit. În anul al IV-lea am ajuns la maestrul Alexandru Badea, iar dânsul a avut grijă de vocea mea până la terminarea studiilor.
Dânsului îi datorez cea mai mare parte din reușitele mele profesionale. Au mai urmat apoi momente în care am vrut să renunț, dar important este că am reușit să le depășesc, restul nu contează.”
Ce planuri de viitor are
Tenorul a mai spus că viitorul său este legat de scenă și de studiu constant, iar familia îi dă puterea de a merge înainte. Octavian Ene a declarat că cei dragi sunt singurii care te susțin în cele mai grele momente.
„În primul rând, îmi doresc să dau tot ce am mai bun în musicalul Romeo și Julieta. Apoi, începând cu luna octombrie, spectacolul „La fereastra cu pisică” revine într-o formulă extinsă și cu un program mai complex. În rest, studiu, studiu, studiu...iar ceea ce va trebui să ajungă la mine, cu siguranță va ajunge.
Familia mea și cei dragi din jurul meu sunt principala mea motivație. Eu cred că familia și apropiații sunt singurii care rămân lângă tine și te susțin chiar și atunci când greșești, or cred că ei sunt oamenii pentru care ne dorim cu adevărat să ne apropiem de perfecțiune.”
