Exclusiv. MAI vrea să simplifice legea securității. Specialiștii avertizează: Riscăm să transformăm evaluarea profesională într-o simplă bifă

Un proiect de Ordonanță de Urgență inițiat de Ministerul Afacerilor Interne pentru a modifica Legea nr. 333/2003 a stârnit reacții în industria securității private. Documentul, publicat recent în transparență decizională, este prezentat drept o măsură de simplificare și debirocratizare pentru mediul de afaceri.

Pentru Asociația Națională a Evaluatorilor de Risc la Securitatea Fizică din România, însă, miza este mult mai mare și vizează standardele de securitate, responsabilitatea profesională și, în ultimă instanță, nivelul de protecție al companiilor și al angajaților lor.

Într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, președintele ANERSFR, Aurel Catrinoiu, explică de ce schimbările propuse riscă să transforme evaluarea de risc dintr-un instrument profesionist de management al vulnerabilităților într-o simplă bifă administrativă, sau, mai grav, într-o autoevaluare formală.

Ce prevede legea acum și ce s-ar schimba

„Obligația pentru evaluările de risc, la acest moment, este pentru cei care dețin în sediu sau la punctul de lucru bunuri sau valori”, explică Aurel Catrinoiu. Legea nu face o diferențiere clară în funcție de mărimea companiei sau de importanța activității.

Gică Popescu, mesaj pentru Gică Hagi după ce a fost numit selecționer al naționalei României: Acum este momentul tău

Un român a rămas blocat într-un container în timp ce fura haine. După ce a fost eliberat, polițiștii l-au găsit într-un alt container

„Legea nu face o diferențiere între cei care au o dețin lucruri importante sau de valoare și cei care nu au. Că legea așa spune: dacă deții, fără să spună cuantumul, ai obligația să iei măsuri”, mai spune președintele ANERSFR.

Camere de supraveghere. Sursa foto: Pixabay

Proiectul de OUG propune însă restrângerea obligației de evaluare doar la anumite categorii de unități, definite prin normele metodologice aprobate în 2012. În principal, este vorba despre obiective considerate cu risc ridicat, unde sunt impuse cerințe minimale de securitate.

„Trebuie fiecare să aibă camere video, sistem de detecție, echipamente minime”, explică președintele ANERSFR. În această categorie intră, în principal, băncile, sălile de jocuri de noroc, unități din zona medicală, școli, autorități publice sau alte obiective cu flux mare de persoane și valori.

Potrivit estimărilor invocate de asociație, aceste entități reprezintă aproximativ un sfert din totalul operatorilor economici care rulează numerar sau dețin valori la sediu. Restul, adică circa 75%, ar urma să iasă de sub obligația evaluării realizate de un specialist.

De la evaluare profesionistă la autoevaluare

În locul evaluării realizate de un evaluator de risc certificat, proiectul introduce o formă de autoevaluare. „Vor ieși din obligație și își vor lua măsuri pe baza unei liste. Momentan, nu știm cum va fi realizată verificarea acestei liste”, spune Aurel Catrinoiu.

Deși în text se păstrează termenul de „evaluare”, diferența este esențială. „Se confundă evaluarea făcută de specialist, de evaluatorul de risc, care are competențe, are o școală, are cursuri absolvite și o abilitate, cu o evaluarea proprie, în care se vor scrie bife fără niciun fel de cunoștințe”, a mai adăugat el.

În opinia președintelui ANERSFR, confuzie terminologică poate genera o iluzie de conformare, fără o analiză reală a vulnerabilităților.

Spațiile industriale, marea vulnerabilitate ignorată

Unul dintre punctele critice semnalate de asociație este faptul că numeroase activități economice importante nu sunt incluse în categoria „riscurilor ridicate”, pe baza unor clasificări vechi.

„Foarte multe activități care sunt chiar importante din prisma riscului nu s-au considerat cu riscuri ridicate. Aș da exemplu aici zona de producție, halele de producție, spații industriale”, afirmă Aurel Catrinoiu.

În aceste spații există fluxuri complexe de persoane și bunuri, materii prime, produse finite, zone tehnice sensibile, control de acces și vulnerabilități specifice. „Zona de materii prime, de produse finite, angajații și așa mai departe reprezintă zone cu riscuri condiționate”, a adăugat el.

Cu toate acestea, pentru multe dintre entități nu există cerințe explicite în norme. Tocmai aici, spune Aurel Catrinoiu, expertiza evaluatorului ar trebui să fie esențială.

Sursa foto: Freepik

Presiunea IMM-urilor și costul real al măsurilor

Ideea modificării a pornit, potrivit președintelui ANERSFR, de la nemulțumirile unor IMM-uri. „S-au făcut presiuni pe piață și sunt neplăcute”, spune el în cadrul interviului pentru Evenimentul Zilei.

Multe firme mici, cu activitate limitată și fără relații directe cu publicul, au considerat evaluarea o corvoadă administrativă. „S-au plâns de această corvoadă. Cu toate că aici costurile nu sunt în sine efective pentru plata evaluatorului, că au scăzut foarte mult prețurile”, a explicat Aurel Catrinoiu.

Problema reală nu ar fi costul raportului, ci implementarea măsurilor recomandate în termen de 60 de zile. „Proprietarul afacerii are obligația ca în 60 de zile să-și implementeze măsurile pe care le dă evaluatorul”, a adăugat el. În viziunea ANERSFR, s-a creat o înțelegere greșită, căci „foarte mulți au considerat că e vinovată analiza de risc, cu toate că nu implementarea analizei e problema, ci ar fi fost costurile”, a mai spus Aurel Catrinoiu.

O soluție intermediară

Asociația nu contestă nevoia de diferențiere. „Ar trebui găsită o cale, niște criterii ca să le scutești pe cele mici, la care chiar nu e nevoie, și să rămână celelalte care ar avea nevoie de acest proces de evaluare”, a mai spus președintele ANERSFR.

Pentru spații foarte mici, unde măsurile sunt evidente și standardizate, procesul formal de evaluare ar putea fi redundant. Însă pentru activități cu fluxuri complexe și expunere semnificativă, eliminarea evaluării profesioniste ar putea duce la vulnerabilități greu de anticipat.

„Pierderea nu este neapărat a evaluatorului”, subliniază Aurel Catrinoiu. „Pierderea este, și vor fi consecințe inclusiv pe nivelul de siguranță, a entității respective, dar și pe zona de criminalitate”, a precizat el.

În lipsa unor standarde profesioniste și a unei analize reale a riscurilor, incidentele pot crește. „Dacă zonele nu mai sunt securizate, evident că vor crește incidentele”, este una dintre concluziile ANERSFR, exprimate de Aurel Catrinoiu.

Președintele asociației atrage atenția și asupra faptului că actuala clasificare a „riscurilor ridicate” este bazată pe criterii vechi. „Alta era societatea, altele erau inclusiv operațiunile cu cash în 2012. Lucrurile s-au schimbat mult din 2012”, a menționat el.

Lipsa consultării reale

Un alt punct sensibil este procesul de elaborare a proiectului. „Problema e că n-am fost consultați cum trebuie, că aici trebuie să ne aducem aportul până să fie în transparență”, a declarat președintele ANERSFR. Deși asociația a transmis propuneri concrete de amendamente, Aurel Catrinoiu admite că nu știe „cât de atent sunt luate la analiză”.

Consultarea, spune el, ar fi trebuit să aibă loc într-o fază preliminară, astfel încât forma publicată să reflecte deja un consens profesional. Aurel Catrinoiu punctează că poziția ANERSFR nu este una de opoziție absolută, ci de ajustare. Asociația solicită actualizarea criteriilor, introducerea unor mecanisme clare de responsabilitate profesională și menținerea evaluării specializate acolo unde complexitatea activității o impune.