Exclusiv. Două sisteme, două logici. De ce studiile lui Nicușor Dan par „atipice” doar din România

Nicusor Dan. Sursa foto: Captură video

În ultima perioadă, s-a discutat destul de mult despre diplomele președintelui României, Nicușor Dan. De exemplu, profesorul universitar Horea Bădău a notat într-o postare pe social media că Nicușor Dan nu ar avea diplomă de licență obținută în România și că actualul lider de stat ar fi părăsit Universitatea din București după trei ani de studii. 

În acest fel, este important să fie înțeles contextul și modul de funcționare al sistemului universitar francez din anii ’90, care era semnificativ diferit de cel românesc.

În acea perioadă, selecția studenților români care plecau la studii în Franța se făcea în anul al treilea de facultate din România. Trebuie precizat că, la acel moment, studiile de licență în România aveau o durată de patru ani. Prin urmare, studenții selectați plecau în Franța fără să fi finalizat licența în România și fără să dețină o diplomă românească.

Cei trei ani de studii efectuați în România erau echivalați de instituțiile franceze cu primii trei ani de studii universitare din Franța. Această echivalare nu însemna acordarea unei diplome franceze, ci doar recunoașterea parcursului academic. Practic, studentul intra în sistemul francez fără nicio diplomă, dar cu anii de studiu recunoscuți.

Structura diplomelor în Franța în anii ’90

În Franța, sistemul de diplome universitare era mult mai fragmentat decât cel românesc. Existau mai multe diplome intermediare, acordate la finalul fiecărui ciclu:

• după doi ani de studii se acorda diploma DEUG (Diplôme d’Études Universitaires Générales),
• după trei ani se acorda diploma de Licence, care, deși poartă acest nume, nu era echivalentă cu licența românească, pentru că România avea un ciclu de patru ani,
• după anul al patrulea, se obținea diploma de Maîtrise, care era echivalentul real al licenței românești de atunci,
• după anul al cincilea, se obținea diploma de DEA (Diplôme d’Études Approfondies), o diplomă de studii aprofundate, orientată spre cercetare, necesară pentru accesul la doctorat.

Prin comparație, în România exista o diplomă de licență după anul al patrulea și o diplomă de master după anul al cincilea. În Franța, fiecare an important se încheia cu o diplomă distinctă.

Ce se întâmpla concret cu studenții români

Studenții români care ajungeau în Franța după trei ani de facultate nu primeau diploma franceză de Licence, pentru că nu studiaseră efectiv trei ani în Franța. Universitățile franceze nu acordau diplome doar pe baza echivalării, ci doar în urma parcurgerii studiilor în sistemul lor.

Astfel, studenții intrau direct în anul al patrulea, unde obțineau diploma de Maîtrise. După aceea, urmau studiile din anul al cincilea, în urma căruia primeau diploma de DEA.

Abia după obținerea diplomei de DEA un student avea dreptul să se înscrie la doctorat. Nu exista nicio posibilitate de a accede direct la doctorat fără Maîtrise și DEA, iar universitățile franceze erau foarte stricte în privința respectării propriilor reguli și diplome.

Un element important din această poveste care a generat confuzie este rolul École Normale Supérieure (ENS). ENS, în fapt, nu este o universitate în sens clasic și nu acordă diplome. Ea funcționează ca un colegiu de elită, asemănător, ca structură, cu anumite colegii din Oxford sau Cambridge. 

Universitățile pariziene 

După evenimentele din 1968, vechea Universitate din Paris, Panthéon-Sorbonne, a fost divizată inițial în șapte universități, iar ulterior numărul acestora a ajuns la treisprezece în regiunea Île-de-France. Toate aceste universități proveneau din aceeași structură istorică, dar aveau specializări diferite.

Unele erau mai prestigioase în domeniile științelor umane, altele în matematică sau științe exacte și așa mai departe. Dar, ce este important, este faptul că o universitate nu purta atunci numele „Sorbona” nu însemna că nu făcea parte din acest sistem academic istoric.

Parcursul lui Nicușor Dan

În acest context, parcursul lui Nicușor Dan este descris ca unul standard pentru acea perioadă. El a plecat în Franța după trei ani de studii în România și a fost fost înscris la École Normale Supérieure. După aceea, s-a înscris la o universitate pariziană unde a obținut diploma de Maîtrise, specifică anului 4 de studii superioare și, ulterior, a obținut diploma de DEA, diplomă specifică anului 5 de studii superioare. 

Apoi, Nicușor Dan s-a înscris la doctorat la Universitatea Paris 13, unde și-a susținut teza, lucru confirmat inclusiv de baza oficială franceză a tezelor de doctorat (theses.fr).

Faptul că nu deține o diplomă românească de licență se explică prin faptul că nu și-a echivalat ulterior studiile în România. Unii studenți aflați în situații similare au ales să revină periodic în țară pentru a susține examenele necesare și a obține și diploma românească.  

Dar alții nu au făcut acest lucru și au rămas doar cu diplomele franceze. Ambele variante erau posibile și legitime.