Exclusiv. Descoperirea Bibliei de la Blaj. Imagini inedite

Farburii pentru lână erau aduși înveliți într-o coală de hărtie veche, aidoma unei bile ori a unui măr nu prea mare. De data asta era portocaliu, își amintește Ștefan Grad despre mama sa, într-o dimineață cu puțin timp înainte de 1989. Farburii erau un fel de praf, colorant special pentru lână, un neologism maramureșean de prin Moisei pe care nu-l găsești prin alte locuri. Bila de colorant a stat câteva zile pe lemnul pervazului unui geam, așteptând momentul să fie folosit, dar Stefan era atras de cu totul altceva la ghemotocul acela strâns în hârtie; recunoscuse câteva litere pe care le învățase la liceu în Borșa, unde făcuse un an de chirilică ca etapă premergătoare de învățat limba rusă ( era inevitabil să înveți ceva rusă în regimul politic al anilor respectivi, măcar atât cât să descifrezi scrisul ).

Farburii împachetați în veșminte sfinte

Hârtia aceea boțită și strânsă în pumn, odată desfăcută, lăsă să se vadă în praful portocaliu, scris într-o chirilică veche, un titlu: Cântarea Cântărilor. Pagina era ruptă pe jumătate și aparținea unei cărți sacre, probabil o veche Biblie. Dar mai era ceva: hărtia avea o textură aparte, nu aparținea unei cărți obișnuite.

Dis de dimineață în ziua următoare, Ștefan strânse niște cărți mai arătoase de prin casă și cu ceva mai mult de 10 lei plecă cu bicicleta cale de aproape 5 km spre vârful dealului Pecijna la cel care vindea colorantul pentru lână, Boacă pe numele lui, un bătrân ce nu știa carte. Reuși să facă schimbul cu tot ce aduse pe bicicletă și să recupereze jumătate din cartea ruptă, cam 4 cm grosime, dar cu paginile încă întregi. ,,Niște copii mi-au adus-o,, își aminti Boacă și prin urmare, cealaltă jumătate ori o altă bucată din carte trebuia să fie printr-o școală prin apropiere.

Platforma socială eYou, realizată în România, a intrat oficial pe piață. Ce este și ce promisiuni face

Tot mai multe voci din PNL se pronunță pentru continuarea guvernării

Să cauți acul în carul cu fân era o misiune asemănătoare, peste care se adaugă o problemă simplă: cui îi păsa de o carte ruptă, veche și deci, neimportantă? Izvorul Negru, Lunca de Jos și alte locuri au fost periate de Ștefan fără nici un rezultat. Au trecut zile. A început să facă focul în sobe căci la munte vremea se schimbă de la o zi la alta. Lâna se vopsise, iar acum farburii veneau în pagini de ziar.

Biblia pierdută și focul din sobă

În centrul Moiseiului, la școala gimnazială, focul era făcut în fiecare clasă de femeia de serviciu care se străduia să aprindă grămada de surcele cu fișicuri de hârtie; era modalitatea cea mai simplă. Afară, în spatele clădirii, lângă tăietorul de lemne plin de rumeguș, femeia rupea câte o pagină dintr-un rest de carte veche, îngălbenită. Așa a găsit Ștefan Grad restul din Biblia pierdută. Lipseau pagini, era evident, dar cartea se întregise. A răsfirat toate paginile prin casă și le-a așezat în ordine; în chirilica veche literele aveau și semnificație de cifre, trebuia doar să știi când și unde se folosesc.

Pe Valea Secăturii băiatul a găsit un om care a legat cele două jumătăți ale cărții cu sfoară specială și i-a pus o copertă din carton gros; acum Biblia avea 8-9 cm grosime și era întreagă în proporție mare. S-a scris cu litere de plumb mare Biblia, au fost puse și câteva coli albe la început și sfârșit, așa să pară din nou frumoasă și a fost așezată la loc de cinste în casa băiatului.

Biblia de la Blaj, tradusă de iluministul Samuil Micu

Câțiva ani mai târziu, nimeni nu se îndoia de valoarea cărții miraculos recuperată, domnul Grad oferă Biblia descoperită unui erudit cercetător, Ioan Birta, probabil singurul din zonă care ar fi putut să înțeleagă și să stabilească ce este respectivul volum. Făcând studii comparative ale conținutului, ale stilului lingvistic și modului de scriere a mesajului, domnul Birta descoperă că Biblia refăcută din bucăți la Moisei, se dovedește a nu fi o simplă carte religioasă veche și evident prețioasă în sine, ci chiar Biblia de la Blaj, cartea tradusă de iluministul Samuil Micu supranumit Clain sau Klein ( pe numele laic Maniu Micu ) reprezentant de frunte a Școlii Ardelene, traducere începută prin 1783 și având mai multe surse de inspirație. Biblia de la Blaj este importantă deoarece influența pe care a exercitat-o asupra limbajului biblic românesc este covârșitoare și mai mult decât atât, ea reliefează chiar evoluția limbii române literare. Tipărirea Bibliei de la Blaj a fost făcută în mai multe ,,trasuri,, tipografice / exemplare tipărite în secolul al XVIII-lea și cu intervenții pe parcurs, care a determinat apariția a trei exemplare ușor diferite: Bizău, Goga și Blaj, dintre care doar una se păstrează la Biblioteca Academiei Române de la Cluj.

Biblia de la Blaj scrisă în slavonă – limbă considerată de Biserica Creștină ca fiind sfântă

De ce astfel de cărți scrise în limba slavonă de către români, rare și importante pentru istoria poporului român, apar în astfel de condiții?

Românii au fost nevoiți să își înceapă scrisul lor cult într-o limba străină, slavona – limbă considerată de Biserica Creștină ca fiind sfântă ( alături de latină, ebraică și greacă ), ținându-l încătușat astfel câteva secole. Românii însă vorbeau în limba lor, își cântau cântecele în limba lor, se judecau în legea lor, se rugau în limba lor, căci ei nu cunoșteau ori înțelegeau limba ce s-a strecurat în Biserica Creștină și în cancelariile domnești din țara lor; respectiv, limba slavonă prin scrierea chirilică.

Românii nu au fost niciodată interesați de scrierea și cărțile în limba slavonă, de aceea au păstrat puține astfel de manuscrise – nu sunt înțelese, deci nu sunt apreciate. Slavi le-au căutat însă și le-au dus în țările lor. Iată de ce nu există aproape în Rusia, Ucraina și Polonia ortodoxă biblioteci care să nu dețină manuscrise ori cărți în slavona românească scrise evident, pe teritoriile românilor. În genere, moștenirea cărturărească a vechilor români s-a împrăștiat în toată ,,lumea civilizată,, și numai puține au rămas în țara de origine, România. Manuscrisele slave românești sunt considerate de slaviști ca cele mai frumoase și artistic lucrate, deosebindu-se clar de cele scrise chiar de către slavii însuși, numindu-le ,,izvod moldovenesc,, și uneori, valah.

Românii, nevoiți de impunerea grafiei chirilice prin Biserica Ortodoxă venită pe filieră slavă ( ceilalți creștini, adică Biserica  Catolică, papistașii cum erau denumiți în Evul Mediu, foloseau limba latină ) și-au dat silința de a colabora, de a încerca să înțeleagă limba nou adusă și prin cărturarii neamului nostru, au introdus litere românești în chirilică, caractere proprii, apărând astfel chirilica românească, dar tot neadaptabilă limbii și spiritului românesc.

Biblia de la Blaj pusă în evidență de proiectul cinematografic Niascharian-Valah

Biblia de la Blaj, existentă acum în impresionanta Arhivă Birta, este un pas important pentru deșteptarea neamului românesc prin impunerea limbii poporului.

Este un model de recuperare și păstrare a unui tezaur inestimabil indiferent de vremurile pe care românii le-au trăit, precum și cele care îi așteaptă; iar tezaurele adevărate sunt de multe ori de hârtie și nu de aur.

Descoperirea unui exemplar original al Bibliei de la Blaj face parte din cercetarea pentru proiectul cinematografic Niascharian-Valah, ultima partea a trilogiei Niascharian, film ce va avea premiera în toamna acestui an.