”Arătare”, acesta este numele celui mai vechi manuscris în limba română păstrat cu sfințenie în Banatul istoric

”Arătare”, acesta este numele celui mai vechi manuscris în limba română păstrat cu sfințenie în Banatul istoric

Există un proverb antic folosit și în etapele de inițiere, o formă rară de înțelepciune ce a străbătut nealterată câteva milenii și care te derutează cu simplitatea sa: cine caută, va găsi; cine va găsi, se va uimi; cine se va uimi, va domni; cine va domni, se va odihni.

Știu că este important să cauți. Știu că este important să înțelegi ce și unde cauți. Și mai știu că nu trebuie să te bucuri atunci când găsești. Abia atunci începe greul.

 

O colecție impresionantă de documente vechi, inedite strânsă de cercetătorul Ioan Birta

Reșița. Sau aproape de Reșița, după Lupac, la mică distanță de Serbia, în Banatul istoric. Acolo există o colecție de documente din toate colțurile lumii, din munții Atlas și lumea berberă, până în Indii și Orientul Apropiat, strânsă de câteva generații și completată cu pasiune de cel care continuă tradiția: Ioan Birta, un cercetător român premiat internațional.

O arhivă atât de vastă este necesară, pentru că scrierea nu este un fenomen singular, iar atunci cercetarea poate face corelările necesare și firești între idiomuri, evident o muncă pe care o poate face ușor un om ce cunoaște 12 limbi și  stăpânește și limbile dispărute. Doar așa toate documentele deținute capătă un sens, le înțelegi discursul și lumea din care provin și uneori, așa cum povestește dl. Ioan Birta, descoperi legături nebănuite până acum, ce pot rescrie bucăți de istorie.

Cercetatorul Ioan Birta si tezaurul de documente indedite stranse din diverse colturi ale lumii

”Arătare” este un document păstrat cu sfințenie în cuferele unei biserici

Așa este și cu documentul intitulat ”Arătare” sau ,,Mânăstirea Murășului”, ce are legătură cu anul 1010 și păstrează vie amintirile unei prime mânăstiri ridicate în Țara Românească.

Toate detaliile menționate în acest inedit document aduc noi elemente despre o perioadă albă în istoria românilor, căci informațiile oficiale sunt destul de vagi, variabile în funcție de interese politice.

Documentul păstrat în cuferele unei biserici ( a fost norocul lui deoarece a fost considerat o scriere religioasă / sacră și astfel a scăpat de distrugere ) este scris în chirilica românească ( chirilica s-a adaptat fiecărei zone în care a fost folosită prin absorbția unor caractere strict locale și asta este o altă formă de datare / localizare a artefactului ) iar o transliterare a documentului sună așa:

”Mânăstirea Mureș

Prima mânăstire despre care am auzit și știu este mânăstirea ridicată de regele Țării Mureșului, Aton, stăpânită din cetatea situată pe râul cu același nume, până jos la Dunăre. În limba latină, această mânăstire se numește Morisena ( Cenad, jud. Arad ).

Se mai povestește că această mânăstire, cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, a fost zidită de Aton în anul 1010 sau 1015 d.Hr. cu ajutorul călugărilor greci veniți de la Sfântul Munte ( Athos, Grecia ).

Se mai spune că egumenul mânăstirii, venit de la Vidin, ar fi fost episcop și mai târziu mitropolitul Țării Mureșului și că de la el s-ar fi tras mitropoliții Mureșului.

După uciderea regelui Aton, la Mânăstirea Morisena vin Ungurii, cu călugări și un episcop papistaș ( catolic ), izgonind călugării greci, care au fost mutați la mânăstirea cea nouă din Oroslamoș ( Serbia, trad. lească ).

Mai târziu papistașii ( catolicii ) i-au izgonit și de acolo, după care această mânăstire s-a stins. Nu se mai știe numele episcopului sau mitropolitului din această perioadă. ,,

Aratare - cel mai vechi document scris in chirilica romaneasca care vorbeste despre Mănăstirea Murășului ctitorita in anul 1010 d.Hr

Datele despre dispăruta mânăstire ridicată în 1010 e.n. sunt confirmate de istorici care asistă la disputa ortodox – catolică și astăzi în zonă, dar într-o manieră mult mai elegantă, ceea ce nu era cazul Evului Mediu timpuriu, iar modalitatea de a ,”cuceri” câte o mânăstire era caracteristică luptei religioase din perioada respectivă.

 

Regatul Mureșului și regele Aton, o nouă fațetă a istoriei secrete

Regatul Mureșului și regele Aton este cu adevărat o inedită informație despre perioada de cristalizare a primelor mari formațiuni statale românești, despre un vechi conducător / jupân / crai / chinej / cneaz care se poate alătura celor deja cunoscuți.

O altă informație nouă, de fapt o reconfirmare, este prezența românească pe ambele maluri ale Dunării în perioada 1010 – 1015 e.n. și legăturile strânse cu preoții din Vidin, Bulgaria azi – de fapt, niciodată fluviile, râurile, nu au fost granițe în istorie, n-au despărțit popoare, ci au fost punți de comerț, de legătură, iar stăpânirea ambelor maluri ale unui fluviu de către una și aceeași populație, era o realitate istorică.

Adevărul este ascuns în detalii, spune un alt proverb antic ( creștinii l-au deformat în diavolul este ascuns în detalii ), iar ceea ce ne lipsește nouă sau istoriei vechi a românilor sunt tocmai aceste aparent banale detalii: nume, fapte, locuri. Denumiri, care corelate cu alte mici informații vor constitui întregul trecut al românilor, cu bune ori cu rele.  De asta este foarte important acest prim document scris în chirilica românească, autentic românească, ca limbă sacră folosită de biserica Țării Românești și a Moldovei în perioada Evului Mediu, dar nu în exclusivitate!

Astăzi, se pare, cercetarea și căutarea, colecționarea revine oamenilor pasionați ca acum câteva secole în urmă – arheologia pare a redeveni un moft. Puțini sunt oamenii care reușesc azi să strângă calitățile necesare a face astfel de descoperiri, de a le achiziționa și mai ales de a le păstra; pentru asta ai nevoie de putere financiară, de multă motivație, de cunoștințe vaste și nu neapărat oficiale / dogmatice, de cunoașterea multor limbi / alfabete.

Ioan Birta, cu aerul său nobiliar, necuprins de boala suficenței și a dogmei știintifice, cu arhiva sa impresionantă din care nimic nu vinde deși sunt documente care valorează enorm, oferă cu discreție și modestie o lecție: cine va găsi, va domni.

 

Manuscrisul este parte din filmul Niascharian-Valah,  cu premiera în toamna 2026. 

10
1