Vara trecută, preşedintele francez Emmanuel Macron a declanşat o furtună politică – a fost chiar acuzat de „rasism” – pentru că a declarat că mamele africane cu „şapte sau opt copii” contribuie la subdezvoltarea economică a continentului african; „supra-natalitatea”, a adăugat Macron, creează un deficit „civilizaţional”.

Organizaţia Naţiunilor Unite i-a dat dreptate lui Macron. Potrivit World Populations Prospect, raportul demografic anual al ONU, a şasea parte din populaţia lumii trăieşte acum în Africa. În 2050, ea va fi o pătrime, iar la sfârşitul secolului, o treime din populaţia globului.

În Africa, naşterile sunt astăzi de patru ori mai numeroase decât decesele. Statisticile din 2017 arată un nivel de fecunditate de 4,5 copii pentru o femeie în Africa, faţă de 1,6 în Europa. În viitorii treizeci de ani, populaţia Africii va număra un miliard de noi locuitori în plus.

Această presiune demografică africană se simte deja asupra Europei, se arată într-o analiză a Gatestone Institute. Inevitabil, bătrânul continent se va confrunta cu o problemă majoră de imigraţie în masă ilegală.

Când Germania şi-a deschis graniţele în 2015 pentru mai bine de un milion de imigranţi, originari din Orientul Mijlociu, Asia şi Africa, partizanii frontierelor vraişte şi-au intensificat discursurile: au afirmat că un milion de imigranţi nu reprezintă decât o picătură de apă în „oceanul” european cu 500 de milioane de locuitori.

Comparaţia este nepotrivită: o comparaţie corectă trebuie făcută între sosirile recente şi noile naşteri. În 2015 şi 2016, în Europa s-au născut 5,1 milioane de copii. În aceeaşi perioadă, potrivit unui raport al Centrului de Cercetare Pew, circa 2,5 milioane de imigranţi au intrat în Europa. Însă cum numeroase ţări europene refuză să facă statistici pe criterii etnice, este practic imposibil de măsurat contribuţia musulmană la demografia europeană.

Alte studii efectuate de ONU cercetează perspectivele demografice europene. Ele nu se rezumă la UE, ci privesc continentul în ansamblul lui. În 1950, Europa „mare” număra 549 de locuitori; în 2017, cifra a atins 742 de milioane. În 2050, numărul europenilor va scădea la 715 milioane, apoi la 653 de milioane în 2100.

Astfel, în 30 de ani, Europa va pierde 30 de milioane de locuitori, iar până la sfâşitul secolului, aproape 100 de milioane. „Controlul naşterilor” a funcţionat cu mai mare eficienţă în Europa, acolo unde nu era necesar, decât în Africa, unde ar fi fost util, scrie Gatestone Institute.

În Europa, populaţia unor ţări va scădea, în timp ce în altele va continua să crească. Ţările cele mai importante pe plan demografic ne vor da informaţii despre natura viitoare a continentului european. Cu presiunea demografică africană, Europa va fi majoritar musulmană.

Europa a intrat în faza de eutanasie socială: Germania se aşteaptă să piardă 11 milioane de persoane; Bulgaria va ajunge de la 7 la 4 milioane de locuitori; Estonia va cădea de la sub 1,3 milioane de locuitori la 890.000; Grecia va ajunge de la 11 la 7 milioane; Italia, de la 59 la 47 de milioane; Portugalia, de la 10 la 6 milioane; România, de la 19 la 12 milioane şi Spania de la 46 la 36 de milioane de locuitori.

Franţa şi Marea Britanie sunt printre statele care îşi vor păstra creşterea demografică: Franţa va ajunge de la 64 la 74 de milioane de locuitori, iar Marea Britanie de la 66 la 80 de milioane; Suedia îşi va mări şi ea populaţia, de la 9 la 13 milioane, iar Norvegia de la 5 la 8 milioane. Belgia, care astăzi are 11 milioane, va ajunge la 13 milioane de locuitori.

Aceste cinci ţări sunt printre cele cu cea mai mare populaţie musulmană.

În urmă cu o săptămână, noul raport Eurostat dezvăluia că numărul de decese de pe bătrânul continent a crescut cu 5,7% într-un an, din cauza unei populaţii îmbătrânite, însă acelaşi document ne informa despre creşterea demografică rapidă a zonelor cu mare densitate islamică.

„Ratele cele mai mari de creştere naturală a populaţiei au fost înregistrate în periferiile Londrei, la Hackney&Newham (14 la 1000 de locuitori) şi Tower Hamlets (12 la 1000 de locuitori) ca şi la nord-est de Paris, la Seine –Saint-Denis (13 la 1000 de locuitori).”

Economistul francez Charles Gave prezicea în luna septembrie că majoritatea populaţiei franceze va fi musulmană până în 2057 – o estimare care nu ţinea cont de venirea noilor imigranţi.

Săptămâna trecută, Office of National Statistics, de la Londra, anunţa că Mahomed (cu diversele sale variante de ortografiere) este cel mai răspândit prenume din Marea Britanie.

Acelaşi lucru este valabil pentru cele mai mari patru oraşe din Olanda (Amsterdam, Rotterdam, Haga şi Utrecht). La Oslo, capitala Norvegiei, Mahomed este cel mai răspândit prenume nu doar printre băieţii nou-născuţi, ci şi la bărbaţi în general.

Tsumamiul demografic african va lovi inevitabil ţărmurile unei Europe bogate şi senile. Dacă Europa doreşte să-şi păstreze cultura mai degrabă decât să se sinucidă, atunci va avea de luat nişte decizii dificile.

Rămâne întrebarea: „Îşi va apăra Europa frontierele şi civilizaţia înainte de a fi definitiv înecată?”

 

Te-ar putea interesa și: