sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ion Iliescu se declara deranjat de apelativul „bolșevic” și afirma că nu a fost niciodată un radical, în condițiile în care susține că el crede în democrație, „care este o operă colectivă”, „cu autori anonimi”.
Fostul șef al statului că este „monoton” și „plictisitor” să audă mereu „aceeași placă: „Ion Iliescu, bolșevicul!'”.
„De ce doar bolșevicul? De ce nu și comunistul? Sună mai fioros bolșevismul? E doar un cuvânt, și nici măcar de rău nu e! Cuvântul rusesc înseamnă mai mult, mai mare. În engleză, spre exemplu, pentru o perioadă de timp bolșevic a fost tradus ca maximalist. Adică radical. Ceea ce, trebuie să recunosc, nu mi se potrivește! Nu sunt un radical. Dimpotrivă. Mereu mi s-a reproșat că gândesc prea mult, că sunt prea moale, că nu iau lucrurile în mână, că nu tai în carne vie! Mulțumesc! Chirurgia asta nu este de mine! Eu cred în democrație, care e operă colectivă. Cu autori anonimi!”, scria acesta, pe blogul său.
Ion Iliescu: „Eu, bolșevicul”
Ion Iliescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
„Și cu toate astea, pentru unii sunt un bolșevic! Fie! Dar sunt bolșevic pe banii mei, câtă vreme și din taxele plătite de mine sunt înjurat cu sârg, pe acest motiv, la televiziunea publică, de tot felul de indivizi, care fac apologia capitalismului pur și dur, în timp ce trăiesc din bani publici. Și trăiesc foarte bine, să nu le fie de deochi!
Dacă și cei de la televiziunile private, care mă înjură tot pe motiv de «bolșevism», și-ar plăti datoriile către stat, din care s-ar putea finanța programele sociale, m-aș fi împăcat cu soarta: o fac pentru o cauză nobilă, servesc interesul public. Dar cum n-o fac, pot să mă gândesc că altele sunt motivele «radicalismului» lor. Și sunt oricum, numai nobile, nu.
Un discurs aproape fascist ocupă spațiul dezbaterii publice. Discurs care este produsul unei ignoranțe de nimic scuzabilă. Nu ne place felul în care arată societatea noastră astăzi? Atunci s-o schimbăm! Dar nu lipind etichete unora sau altora o vom face. Etichetele nu explică nimic, nu rezolvă nimic.
„Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui”
Când am arătat pericolele lui restitutio in integrum, un cor de proteste s-a auzit până la cer: Bolșevicul Iliescu nu vrea să dea înapoi casele furate de ai lui! Culmea e că mă înjurau și aceia dați afară din casele revendicate de mafia imobiliară, pe umărul căreia plângeau!
Acum vedem că totul a fost premeditat, că jurnaliști și formatori de opinie, intelectuali publici, oameni puși să apere legea, au fost plătiți de mafie, pentru a-și atinge obiectivele, și pentru a fura cu acte în regulă sume uriașe din bani publici. În schimb eu eram «bolșevic», pentru că mă opuneam jafului premeditat!
„Acum avem capitalism”
Același cor de bocitoare plătite mă înjurau și când atrăgeam atenția asupra pericolului reprezentat de destructurarea sistemului de administrare a fondului forestier. Bolșevicul de Iliescu nu vrea să ne dea pădurile înapoi! Acum plângem după păduri, și admirăm munții cheliți de vegetație!
Să amintesc și de pledoaria mea pentru păstrarea unui sector public semnificativ în economie, mai ales în sectorul bancar, în energie și în alte zone, monopol natural. Bolșevicul de Iliescu, nu vrea capitalism! Acum avem capitalism. Și nu ne place? Parcă ieri a fost momentul în care eram apostrofat chiar și de muncitori și de sindicate, care voiau musai privatizarea fabricii lor, spre pildă.
Fabrica luată de un capitalist de bine, rasă de pe fața pământului, și transformată, ca multe altele, în afacere imobiliară. Dar nimeni nu-i vinovat, în afară de bolșevicul de Iliescu! Care nu vrea privatizare!
„ Țapii ispășitori nu țin de foame!”
Ca și democrația, și ceea ce este România azi e operă colectivă. Regret s-o spun: țapii ispășitori nu țin de foame! Deciziile nu le-am luat eu singur. Am avut și avem un Parlament, am avut și avem partide, avem societate civilă, suntem liberi să ne informăm. Deciziile au fost luate în comun. În democrație majoritatea decide. Și își asumă consecințele deciziilor.
Democrația nu există fără responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Eu, «bolșevicul», așa văd lucrurile. Dar poate greșesc. Poate democrația este despre altceva. Poate este despre cei puțini care profită, și foarte mulți care plătesc pentru a le face profitul mare. Dar, cum spuneam, eu nu așa văd lucrurile. Și nici nu le pot accepta așa, oricum aș fi etichetat”.
