Va alege președintele turc o schimbare radicală a Ankarei în relația cu Siria, iar kurzii vor fi principalii perdanți?

Siria domină încă o dată campania electorală din Turcia, mai mult decât orice alt subiect al politicii externe a Ankarei și asta pentru că, din perspectiva Turciei, în Siria sunt în joc interese turcești fundamentale.

Analiștii care studiază politica Ankarei sunt de acord cu următoarele: „Pentru președintele Erdogan, parametrii politici interni determină agenda politicii externe”.

Acest lucru se poate vedea foarte clar din politica Turciei față de Siria vecină, date fiind „problemele fierbinți” legate de kurzii din Sira și refugiații sirieni.

După cum analizează pentru Deutsche Welle Ronald Meinardus, analist politic și cercetător principal al Fundației Elene pentru Politică Europeană & Externă (ELIAMEP), o problemă electorală explozivă pentru Erdogan o reprezintă kurzii sirieni, care „au creat o administrație autonomă de succes la nord de granița turco-siriană, administrație care, în opinia Turciei, este o continuare a PKK”, dar și cei „patru milioane de refugiați sirieni din Anatolia, pe care majoritatea turcilor ar prefera să-i trimită înapoi cât mai curând posibil – și care au devenit o problemă explozivă de campanie electorală”.

Potrivit lui Ronald Meinardus, „se înmulțesc semnalele că o schimbare radicală a politicii Turciei față de Siria este iminentă”. Această perspectivă este susținută și de posibila întâlnire la înalt nivel între președintele Erdogan și dictatorul sirian Assad, întâlnire despre a cărei posibilitate a vorbit joia trecută președintele turc. „O astfel de întâlnire ar fi punctul culminant al unui proces desfășurat în culise, pe care Moscova îl orchestrează de luni de zile cu scopul de a normaliza relațiile dintre statele implicate în confruntare. Turcia a fost și rămâne cel mai important susținător al opoziției siriene. Rusia, pe de altă parte, este principalul susținător al regimului Assad. Fie și numai acest fapt explică insistența lui Putin de a se ajunge la o întelegere turco-siriană”, consideră Meinardus.

Analistul a mai declarat pentru Deutsche Welle că: „La sfârșitul anului 2022, miniștrii apărării din Rusia, Siria și Turcia s-au întâlnit la Moscova. Foaia de parcurs convenită prevede o întâlnire a miniștrilor de externe ai celor trei țări în decurs de o lună. Dacă totul decurge conform planului, o întâlnire a liderilor politici va pecetlui acest proces”.

Triumful politic al lui Putin și înfrângerea americanilor

Meinardus consideră, de asemenea, că organizarea unei întâlniri între Assad și Erdogan „ar fi un triumf politic pentru Putin – și o înfrângere pentru americani. Un rol central în diplomația internațională cu privire la Siria îl joacă Emiratele Arabe Unite, care pledează de mult timp pentru normalizarea relațiilor cu Assad, considerând că aceasta ar reduce influența tot mai mare a Iranului asupra Damascului”.

Structurile kurde din nordul Siriei

În ceea ce-i privește kurzi, Ronald Meinardus abordează problema astfel: „Baza politică a acordului turco-sirian care se profilează este o tranzacție politică sui generis: în schimbul recunoașterii de către Ankara a lui Assad ca lider al Siriei și în schimbul normalizării relațiilor bilaterale la toate nivelurile, Damascul se angajează să destructureze structurile kurde din nordul Siriei și să garanteze că acestea nu vor juca niciun rol în viitoarele negocieri de pace”.

Întrebarea este cum vor reacționa SUA, care sunt și cel mai important aliat al kurzilor sirieni. „Avem toate motivele să ne îngrijorăm că, dacă planurile lui Putin, Erdogan și Assad vor fi puse în aplicare, kurzii vor fi din nou marii învinși în jocurile de putere ale marilor puteri și ale aliaților acestora”, conchide analistul politic referitor la problema kurdă, potrivit tovima.gr

(Traducerea Rador)