Dragobete, simbolul iubirii și al veseliei în cultura românească, se sărbătorește anual pe 24 februarie și este văzut ca echivalentul românesc al cunoscutei zile de Valentine's Day.

Dragobete, o sărbătoare cu multe superstiții

Se spune că de Dragobete nu este voie să faci anumite treburi cum ar fi țesutul, cusutul şi toate treburile grele de pe lângă gospodărie. Tradiția mai spune că în această zi nu este bine să plângi.

Legendele românești spun că Dragobete este fiul Babei Dochia. Dacă Baba Dochia simbolizează forțele malefice, fiind preocupată să își aducă nora la ruină, Dragobete reprezintă principiul opus, cel al pozitivismului și al reînnoirii. Dintr-o perspectivă mitică, Dragobete este echivalentul românesc al mesagerilor divini Cupidon și Eros. El este purtătorul iubirii și al bucuriei în ținuturile românești.

Descris ca un tânăr atrăgător și plin de energie, Dragobete este considerat zeul tinereții, al bucuriei și, în special, al iubirii. El este un apărător al îndrăgostiților și o întruchipare a spiritului naturii care revine la viață.

Dacă o fată să nu se îndrăgostește înseamnă că i-au făcut farmece

În mentalitatea colectivă arhaică, preluată în comunitățile de altădată, exista și o latură negativă. De exemnplu, dacă o fată nu reușea să se îndrăgostească pe parcursul unui, ea considera că o altă fată sau femeie i-a făcut farmece „de urâciune” pentru a împiedica băieții să o îndrăgească.

În diverse regiuni ale României, țăranilor le plăcea să sărbătorească Dragobetele pentru a se proteja de boli. Totuși, nu în toate zonele această sărbătoare era marcată pe 24 februarie; în unele locuri, oamenii credeau că Dragobetele se celebrează pe 1 martie, motiv pentru care îl numeau „Dragobete cap de primăvară”.

Se spunea că în ziua de Dragobete păsările își găsesc partenerii și își construiesc cuiburi. Fetele mai mari obișnuiau să adune apă de nea, adică apă de zăpadă, cu care se spălau pe tot parcursul anului pentru a fi frumoase și atrăgătoare.

Dragobete, considerat „cap de primăvară”

În funcție de zonă, tradiția Dragobetelui poate fi cunoscută sub diverse denumiri, precum „Cap de primăvară”, „Logodnicul sau Însoțitorul Păsărilor”, „Dragostitele”, „Ziua Îndrăgostiților”, „Sânt Ion de primăvară” sau „Granguru”.

Dragobete, denumit și Dragomir, pare a fi un soț, fiu. Legenda spune că soția sa era o tânăra nefericită a bătrânei malefice sau un slujitor, soț sau iubit al babei Dochia. Dar în multe legende se spune că el este un cioban care o însoțește în călătoria sa prin munți.

În această zi, bărbaților li se sugerează să adopte măsuri de precauție, ei trebuie să intre în contact cu forţele fecunde şi nu trebuie să nu le supere pe femei.

Bărbații ar trebui să își găsească partenere (adică împlinire și fecunditate) pentru anul următor. În acest context, se poate observa și expresia „Dragobetele sărută fetele”, care sugerează că fetele sunt căutate pentru a fi sărutate, permițând astfel bărbaților să se „contamineze” cu energii pozitive.

Dragobete ar fi un fel de Sfântul Valentin

Originea lui Dragobete rămâne învăluită în mister. În unele povești, el este prezentat ca fiul Babei Dochia, în timp ce în altele este descris ca fiind cumnatul lui Lăzărică, care a murit din dor de plăcinte.

Cert este că Dragobete este tânăr și, în această calitate, devine protectorul iubirii și al îndrăgostiților, asemănător cu Sfântul Valentin. Irina Nicolau, în „Ghidul sărbătorilor româneşti”, subliniază că „De Dragobete, păsările se împerechează și încep să-și construiască cuiburi. Fetele și băieții se îndreaptă spre pădure pentru a culege ghiocei și a aduna apă din zăpada topită”.

Tradiții și obiceiuri de Dragobete

Pentru ca iubirea dintr-un cuplu să rămână vie pe parcursul anului, tinerii trebuie să se sărute în ziua de Dragobete. În această zi, activitățile precum țesutul, cusutul și alte treburi grele din gospodărie sunt interzise. Totuși, curățenia este permisă, deoarece se consideră că aduce prospețime și belșug.

De asemenea, în ziua de Dragobete, tinerii nu au voie să plângă. Dacă o fac, riscă să se confrunte cu necazuri și supărări în lunile următoare. În anumite zone, ajunul de Dragobete este celebrat similar cu noaptea de Bobotează, când fetele care doresc să își descopere alesul își pun busuioc sfințit sub pernă.