Ca publicist, Nae Ionescu a scris și publicat zilnic un text despre actualitatea social- politică a țării. Nu toate cele semnate de marele filosof și publicist au rezistat posterității prin ceea ce George Călinescu definea drept esența marii gazetării:

Ideile generale, extrase de autor din materia faptelor zilnice, mari și mici, asemenea unui sondor care scoate la suprafață viitorul carburant al avioanelor și vapoarelor.

Sînt multe texte de gazetărie incapabile să treacă dincolo de consemnarea pur și simplu a evenimentelor și întîmplărilor sau de militantismul de tip bolșevic al presei TeFeListe de azi. Poziția sa față de Partidul Național Liberal condus de Brătieni, marcată de partizanat strident și cea față de Partidul Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu, definită prin cîntări fără odihnă, trimit la campaniile presei TeFeListe de azi în care PSD e Ciuma Roșie, iar USR plus PLUS Sfînta Vineri și Sfînta Varvara la un loc.

Textele lui Nae Ionescu doldora de idei generale sînt însă capodopere ale genului. Pe unele dintre ele le-am semnalat ca valabile și pentru vremurile de azi.

Politica românească are pentru inteligența analitică uriașul avantaj de a fi etern aceeași. Printre aceste articole mi-a atras atenția cel intitulat Pledoaria dlui Brătianu, Cuvîntul, 24 decembrie 1927. Ca de obicei în politica autohtonă interbelică, finele lui decembrie stă sub semnul discuțiilor la Buget. În 1927, Bugetul pe 1928 fusese propus Parlamentului de Guvernul Vintilă Brătianu. Vintilă Brătianu luase cuvîntul la încheierea discuțiilor despre Buget. Plecînd de la referirile premierului la politica generală a PNL, Nae Ionescu se grăbește să reamintească un adevăr cu valoare de axiomă în lumea modernă: „Discuția la buget îngăduie orice limite. Cumpănirea cheltuielilor și veniturilor statului nefiind decît traducerea în cifre a operei de gospodărire în tot completul ei, analiza unui buget nu numai din punct de vedere al balanțării debitului cu creditul, ci și din acela al izvoarelor de venituri, precum și al marilor capitole de cheltuieli, este analogă cu discuția la Mesaj, un buget fiind, cum am spus, răsfrîngerea politicei guvernului. De aceea, în țările de veche tradiție parlamentară, unde camerele și ministerele nu sunt vecinic în febra agitată și inutilă a legiferării mereu radicale, parlamentele, cari se mărginesc cu precumpănire la dreptul de control, acordă o mare însemnătate acestor discuțiuni, dîndu-le adesea un caracter foarte general.”

De precizat că Discuțiile la Mesaj, invocate de publicist, se constituiau într-un moment obligatoriu la deschiderea lucrărilor noului parlament rezultat din alegeri. Ședința de deschidere debuta cu Mesajul Regelui. Era vorba de un Document – redactat de premier, dar semnat și citit de Monarh – cu principalele misiuni de îndeplinit de către noul Guvern. Teoretic, erau sarcini trasate de Rege. Practic, erau angajamente luate de noul Guvern. Discuțiile pe marginea Mesajului atingeau astfel o problematică de politică internă și externă de un înalt nivel. Cu aceste discuții sînt asemănate de Nae Ionescu cele care ar trebui să se petreacă la discuția de la Buget. Nae Ionescu observă aici o slăbiciune de fond a politicii românești de la vremea respectivă.

Bugetul e documentul de esență prin care un partid ajuns la putere sau deja la putere își concretizează Programul politic și mai ales Programul electoral. Raportul între venituri și cheltuieli ține, ca să dăm un exemplu, de filosofia politică a partidului de Guvernămînt și nu de mărunte calcule contabilicești. Guvernul Liberal al lui Dimitrie Sturdza, din 1901, venit după Guvernele conservatoare dedate la cheltuieli nebune, cum spune în Parlament ministrul de Finanțe Emil Costinescu, din partea PNL, aplică în cazul Legii Bugetului o sîngeroasă politică de austeritate: Suprimări masive de posturi din administraţie; reducerea salariilor bugetarilor pe o scară progresivă începînd cu 2% şi terminînd cu 20% (toate lefurile de peste 800 de lei sunt micşorate cu 20%). La o leafă de 50 de lei reducerea a fost de un leu; reducerea (tot progresivă) a pensiilor; diminuarea indemnizaţiei zilnice a parlamentarilor de la 25 la 20 de lei (parlamentarii Opoziţiei au propus reducerea pînă la 15 lei).

Adăugate unor mici creşteri de impozite (pe proprietăţi imobiliare urbane şi rurale cu 0,5%), măsurile luate de guvernul D.A. Sturdza au rezolvat într-un an cea mai gravă criză financiară din istoria ţării. Ecourile reducerilor de bugetari se regăsesc în proza lui Caragiale. În schița Art. 214, junele venit ca să divorțeze se plînge că de la 1 aprilie 1901, ziua în care intra în vigoare Bugetul pe anul respectiv, i se întîmplase o nenorocire : „Nu-mi mai dă mîna pentru ca să ţin nevastă fără zestre; mai ales că a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întîi aprilie”. 

De programul politic al unui partid depind repartizările pe Buget (un partid axat pe naționalism acordă atenție deosebită cheltuielilor privind apărarea, unul axat pe populism, pe cheltuielile sociale, PCR-ul lui Ceaușescu exagera la capitolul investiții în dauna consumului), politica de taxe și impozite (relaxarea fiscală pentru clasa mijlocie e propusă de exemplu de partidele care pariază pe clasa de mijloc), măsurile de austeritate, ca în cazul Guvernului Sturza.

Cum se desfășoară discuțiile la Buget anul acesta? Nu prea diferit de discuțiile de anul trecut, de acum doi ani și de acum treizeci de ani. Mărunte, cînd nu lipsesc cu desăvrășire.

Proiectul Legii Bugetului pe 2019 a fost dat publicității pentru a fi dezbătut pe site-ul Ministerului Finanțelor în 31 ianuarie 2019. A fost adoptat de Guvern pe 8 februarie 2019, în ședința de Guvern ordinară. Votul final e programat pentru vineri, 15 ianuarie 2019. În perioada care a fost supus dezbaterii, nici un partid nu s-a implicat întro discuție serioasă despre filosofia Bugetului, despre politica Guvernului exprimată clar de Bugetul pe 2019. Ar fi fost normal, dată fiindu-i importanța, ca Proiectul adoptat pe 8 februarie să fie supus dezbaterii și votului într-unul din forurile colective ale partidelor din Parlament în vederea unei decizii privind poziția față de el. Nici un partid n-a catadicsit să abordeze în chip organizat proiectul de Buget al Guvernului. Culmea e că proiectul n-a fost discutat nici măcar în ședința CExN din 3 februarie 2019. Despre Buget s-a pronunțat un singur lider PSD: Liviu Dragnea.

Intervenția sa n-a constat într-o prezentare a filosofiei politice a Bugetului, într-o explicare a felului în care în Buget se regăsește programul PSD de Guvernare. Președintele PSD s-a mărginit să lanseze în spațiul public diversiunea Bugetul SRI versus Vitamina D. Nici un alt lider PSD nu s-a pronunțat asupra Bugetului. N-au fost mai breji nici liderii altor partide. Pentru PNL, de exemplu, discuția la Proiectul Legii Bugetului, care trebuia să înceapă după publicarea din 31 ianuarie și să se încheie abia după votarea Bugetului, vineri, 15 februarie, putea fi posibilitatea de a atrage atenția asupra programului politic liberal, asupra principalelor puncte ale unui Buget alcătuit de PNL. Prin vocea gălăgioasă a lui Ludovic Orban, PNL s-a mărginit la a pune la îndoială sursele de finanțare propuse de PSD.

După adoptarea de către Guvern, Proiectul legii Bugetului a ajuns în Parlament. Trecerea Bugetului prin Comisii, dezbaterile din plen trebuiau să fie, obligatoriu extinse și în media, discuții de politică generală, confruntări spectaculoase între diferitele filosofii politice ale diferitelor partide. Partide precum PMP au reluat placa obosită a depunerii a mii de amendamente. Singurul partid care pare a fi înțeles importanța discuțiilor la Buget a fost ProRomânia. Partidul lui Victor Ponta a optat pentru un singur amendament – cel privind tăierea surselor de finanțare de la stat a partidelor – amendament pe care l-a susținut cu brio în spațiul public, exploatînd momentul pentru a-și cultiva programul politic.

Chiar dacă ar fi vrut partidele n-ar fi putut aborda Bugetul în termeni de politică generală. Bugetul a ajuns luni, 11 februarie în Parlament. Votul a fost programat pentru vineri, 15 februarie. A trecut prin Comisii și în plen ca vrabia în zbor. Cea mai importantă lege a lui 2019 a mers pe repede înainte. Ca de obicei, un exercițiu de democrație autentică a fost transformat într-un exercițiu de democrație de fațadă.