Ia micul de Dedulești, carne, carne cât poftești! Ia micul de Dedulești, fată mare să iubești!” Rimele acestea ușor deocheate, strigate în lungul drumului copleșit de zeci de automobile care rulează, bară la bară, cu zece la oră, nu trebuie să seducă neapărat pentru a-i convinge pe călători să tragă pe dreapta. Sunt suficiente lucrările exasperante care se desfășoară pe DN 7 chiar de la începutul zilelor primăvăratice.

„Ia, uite, mă, iar ne oprește! Când mă uit la amărâtul ăsta cu paleta aia roșie în mână, pe post de semafor, simt cum mă sufoc. Vai de țara asta!”, clamează, nervos, un bărbat deșirat care a descins din automobilul din fața noastră. „Hai, mă, la un mic! Și-așa stăm aci pe puțin treizeci de minute”, își îndeamnă lunganul prietenul aflat la volan. Și se pierd amândoi în fuioarele amețitoare ce se ridică din grătarele înșirate și ele, bară la bară, pe o lungime de două sute de metri.

Privesc curios „oferta zilei”: 4 lei micul. „Doriți și pâine, și muștar?”, mă cercetează atent o doamnă brunetă, amabilă, cu instrumentul de apucat cărnurile sfârâinde în mâna dreaptă. Așteaptă, încordată, un semn pe chipul meu, așa că o liniștesc rapid: „Nu, doamnă, mă mai învârt un pic”. „Atunci să nu lăsați mașina parcată acolo”, îmi aruncă răutăcios o colegă de-ale doamnei rămase cu cleștele de mici suspendat în aer.

„Dacă nu mâncați, la noi, mutați-o! Parcarea e a noastră”, mai cârâie încă o dată femeia-cioară. Mă îndepărtez de grătar și de gâlceavă… Micii, ciudat de lungi și de subțiri, se perpelesc resemnați, alături de cefe sângerânde și pulpe de pui catapultate înghețate bocnă dintr-un lighean direct pe suprafața incandescentă din fier. Covrigi-iască, înșirați cu sutele pe o sârmuliță gri, se ghicesc prin fumul gros. Par mai mult de decor. Cine să cumpere pietricelele acelea de pâine goale pe dinăuntru?

Amestec vită-porc și seu de oaie

„Hai, mă, că se mișcă! Fu…u-le muma-n c… de nenorociți!”, anunță, ceremonios, printre dinți, un gras cât un dop, chel, ștergându-se cu dosul palmei la gură și ridicându-se grăbit de la masa din lemn pătat de grăsime. Mă dezmeticesc și eu, îmi iau rămas-bun de la o domnișoară cu cozi brune, împletite, și un dinte lipsă în față, care mă îndemna să gust din mititeii preparați de ea – „Sunt a-ntâia, amestec vită-porc și seu de oaie!”, mă ademenește pentru ultima oară – și sar în mașină. Drumarul jerpelit ridicase deja paleta verde… Înaintăm puțin, apoi ne oprim din nou.

Privesc absent pe geam, au dispărut terasele improvizate unde se servesc micii și cefele, dar surprizele Deduleștiului nu-s gata. Pe marginea drumului prăfuit un localnic (probabil) își laudă marfa: „Țuică de prune galbenă, țuică de prune!” – citesc pe buzele crăpate de soare ale bărbatului între două vârste. Nimeni nu mai are însă timp să oprească, să cerceteze produsele deduleștenilor. „Doamne, cât am stat aici! Ne-am mai și grăbit ca fraierii până la Pitești. Ce ne-o mai aștepta și pe Valea Oltului…”, se plânge partenerul meu de călătorie.

Cobor geamul, să prind o ultimă imagine a micului Dedulești întreprinzător, oploșit în vârful Dealului Negru și-n amintirea mea. Simt că mi se înțepenesc pe retină fuioarele de fum, mirosul năucitor de carne tocată și, aiuritor, dintr-o dată, niscaiva acorduri de rock-and roll. „De la ăla cu țuica răzbat! Ce băiat!”, mă asigură, ghicindu-mi nedumerirea, companionul meu.

Se lucrează din mai până-n… septembrie

Circulația autovehiculelor pe DN 7, pe ruta Pitești-Râmnicu Vâlcea, a fost restricționată la data de 25 mai 2019. Se circulă pe un singur fir în dreptul localității Dedulești, urmând ca circulația să revină la normal în luna septembrie a acestui an. Scopul lucrărilor vizează îmbunătățirea stării carosabilului, asigurarea scurgerii apelor și întăririi parapetelor. Doamne ajută!

 

 

Te-ar putea interesa și: