Dimitrie Cantemir și Diploma de la Luțk. Cum ar fi schimbat alianța cu Petru cel Mare soarta Moldovei

Dimitrie Cantemir a reprezentat exemplul tipic al „omului epocii sale”. Orientarea politicii sale exterbe după ocuparea tronului Moldovei în toamna lui 1710 alături de cea a Rusiei avea deja un precedent solid în activitatea  înaintașilor săi.  Țarul Petru I, care își făcuse educația cu boierul moldovean Nicolae Milescu Spătarul, cunoștea la rândul lui,  unitatea lingvistică a valahilor și moldovenilor, unul dintre cancelarii săi fiind David Corbea, trimis de Constantin Brâncoveanu. Totuși, acesta nu a fost folosit cu ocazia tratativelor de la Luțk. Probabil, Cantemir îl considera spionul lui Brâncoveanu.

Diploma din 2/13 aprilie 1711, confirmată de Petru cel Mare la Luțk

Contextul în care domnitorul Dimitrie Cantemir a decis că singura sa opţiune de politică externă era alianţa cu Petru cel Mare a fost cel al succesului rusesc în Războiul Nordic faţă de eşecurile repetate ale Imperiului Otoman, în special cel de la Zenta. Înscriindu-se deja pe linia vechilor legături de ordin spiritual ortodox, dar şi politic, domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir a luat decizia ca să trimită Ţarului Petru I textul acordului, prin Ştefan Luca,  textul fiind confirmat de Petru I la Luţk, la 2/13 aprilie 1711.

Principalele prevederi

Textul diplomei îi conferise lui  Dimtrie Cantemir şi urmaşilor săi domnie ereditară, nezdruncinată decât în cazul în care un domn ar părăsi ortodoxia, dar şi atunci fiul său ortodox îi putea succeda. Pe tot timpul existenţei familiei Cantemir, niciun alt domn din nicio altă familie nu putea accede la tron ( se afirmă în art.III-V).

Dimitrie Cantemir era domn autoritar, concentrând în mâna sa autoritatea politică, administrarea oraşelor, toate veniturile Moldovei, controlul asupra boierilor ( în articolele art.VI-IX).

Nicușor Dan, primele declarații publice după moțiune: Exclud alegerile anticipate. Invit la calm, România e o țară stabilă, instituțiile funcționează

Daniel Pancu, din nou antrenor la Rapid. Giovanni Becali: E o alegere pe care a făcut-o cu inima

În plus, independenţa Moldovei, în fapt o largă autonomie era garantată în articolul X, în care se preciza că ţarul nu poate lua nicio măsură fără acordul domnului.

Articolele XI şi XII se refereau la modul de trasaare pentru graniţele Moldovei (Nistru, Cameniţa, Bender şi ţinutul Bugeacului, Dunărea, graniţa cu Transilvania şi Ţara Românească) şi dreptul domnitorului de a face apel la trupe ruseşti pentru paza cetăţilor, oraşelor şi altor incinte fortificate.

Articolele XIV şi XV ofereau protecţia şi refugiul familiei domnitorului în Rusia, primirea de bunuri materiale în caz de înfrângere a Rusiei.

Articolul XVI stipula respectarea cu strictețe a tuturor articolelor.

Articolul XVII reglementa intrarea în vigoare a diplomei după ce va depune şi semna un jurământ de credinţă faţă de Rusia.

Istoricul A.D. Xenopol că destinul a făcut ca Petru și Cantemir să piardă la Stănilești, altfel, Moldova ar fi fost ocupată într-un final de Rusia

storicul A.D. Xenopol  a considerat că textul domnitorului Dimitrie Cantemir ar fi împins practic Moldova în braţele Rusiei: ” „Sub turci oricât de rău stătea ţara, tot nu fusese prefăcută în paşalâc turcesc. Prin tratatul lui Cantemir, Moldova devenea numaidecât un adevărat guvernământ rus.” Şi aceasta pentru că „dacă politica turcească umblă să ne stoarcă numai cât averea, aceea rusească avea o ţintă mai adâncă, aceea de a stoarce chiar măduva poporului nostru, de a stinge în el orice spirit de lucrare neatârnată şi de dezvoltare naţională, într-un cuvânt a ne face ruşi”.

Totodată,  domnitorul Dimitrie Cantemir trebuia să îşi impună autoritatea deplină asupra boierilor şi armatei (care se va uni cu aceea a Ţarului). Oricum boierii trebuiau să asculte necondiţionat de domnitor, cu excepţia eventualităţii în care domnul ar fi trecut la altă confesiune (art.III).

Și în cazul absenței unui urmaș direct, Rusia era de acord, în principiu cu ideea ca boierii să aleagă domnitorul. Acest articol a fost văzut ca lăsând deschisă ideea anexării Moldovei (fiul lui Cantemir, Antioh, ulterior diplomat în slujba Rusiei,  a murit de tânăr în timpul exilului familiei și nu a avut urmași).

Bătălia de la Stănilești (7/18 iulie - 11/22 iulie 1711) lasă Diploma de la Luțk fără efecte

Diploma a rămas  însă fără efect, după înfrângerea de la Stănileşti a oastei reunite a Rusiei şi Moldovei. Dimitrie Cantemir a avut destule greutăţi în a-şi onora obligaţiile asumate, din cauza atitudinii potrivnice a unora dintre boieri, dar şi din cauza secetei.