Trădat de aliați. Cum a aflat Alexandru cel Bun că Polonia și Ungaria voiau să împartă Moldova
- Florian Olteanu
- 31 mai 2026, 13:52
Alexandru cel Bun a fost domnitorul Moldovei în perioada 1400-1432. Prin tradiție, este considerat bunicul marelui domnitor Ștefan cel Mare. Alexandru cel Bun a fost, ca și Mircea cel Bătrân, forțat să se implice în geopolitica Evului Mediu, pendulând între trei forțe: Polonia, Ungaria și Imperiul Otoman. În acest timp, trebuia să fie atent și la Țara Românească dar și la Imperiul Bizantin, din punct de vedere religios prin Patriarhia de la Constantinopol.
Alexandru cel Bun și Basarabia
Bugeacul este partea de sud a Moldovei dintre Prut și Nistru. S-a numit Basarabia, pentru că a fost dezrobită de către oștile Basarabilor din Țara Românească, fiind limitat avansul tătarilor. De aceea a și fost numit Basarabia. În 1812, denumirea va fi extinsă la toată partea dintre Prut și Nistru luată prin Tratatul de la Bucuești (16/28 mai 1812), de către Rusia.
După venirea pe tronul Moldovei a lui Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân a făcut o mișcare strategică. Știind că zona Bugeacului era râvnită de turci dar și de Ungaria, a ales să o încredințeze lui Alexandru cel Bun. Așa se face că pentru cetățile Chilia și Cetatea Albă va începe o competiție între Ungaria și otomani. Va începe și prietenia dintre Moldova și Țara Românească, state medievale românești. Frontiera dintre ele va migra de la Prut și Siretul inferior, spre Milcov.

Credit foto: Wikipedia
Alexandru cel Bun între Polonia și Ungaria
Alexandru cel Bun a ales să recunoască vasalitatea Poloniei. La 12 martie 1402, el s-a recunoscut vasal al Poloniei, conduse de către Vladislav al II-lea Jagiello. O făcuse în 1389 și Mircea cel Bătrân, o va face și Vlad Uzurpatorul în 28 mai 1396. Tratatul de vasalitate a fost reînoit în anii 1404, 1407, 1411. De ce a ales Alexandru cel Bun asta?
Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei și viitor împărat romano-german era aliat cu Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești. El ar fi dorit ca Ungaria să aibă control la gurile Dunării. I se părea echitabil să aibă controlul Chiliei. O alianță cu Polonia l-ar fi protejat pe Alexandru cel Bun.
Polonia și Ungaria își dau mâna pe ascuns
Alexandru cel Bun și Moldova erau în mare pericol. La 15 martie 1412, Sigismund de Luxemburg și Vladislav al II-lea Jagiello se întâlnesc în secret la Lublau. Scopul a fost încheierea unui tratat prin care Moldova să fie împărțită înre cele două state. Polonia ar fi luat un teritoriu pe linia Suceava-Cetatea Albă, Ungaria ar fi preferat linia Roman-Chilia. Tratatul intra în vigoare dacă Molodva nu se implica pe frontul anti-otoman sau nu își îndeplinea obligațiile față de Polonia.
Alexandru cel Bun a aflat abia în 1429 despre acest tratat secret. În 1420, Alexandru apărase cu eforturi proprii Chilia și Cetatea Albă. A fost prima dată când otomanii au atacat Moldova. În plus, în 1411 și în 1422, la Grunwald și Marienburg, trupe moldovene au ajutat Polonia contra teutonilor.
Aflând în 1429 ce i se pregătise, Alexandru a ales să-l jute pe fratele lui Vladislav al II-lea Jagiello, Swidrigallo în crearea statului lituanian la care visa. A decis să ofere cu titlu temporar, controlul Chiliei, Ungariei lui Sigismund de Luxemburg.
Sprijinul Moldovei pentru Țara Românească
Alexandru nu a uitat ce făcuse pentru el Țara Românească. Mircea cel Bătrân a murit în ianuarie 1418. El a decis să se situeze împotriva lui Sigismund de Luxemburg în disputa pentru controlul tronului Țării Românești. Dacă Sigismund îl dorea pe Dan al II-lea, Alexandru l-a susținut în 1422 pe Radu Praznaglava.
Mai târziu, ân 1431, Alexandru l-a susținut pe Alexandru Aldea pentru tronul Țării Românești. A decis să pună la respect și Polonia. În 1432, cu puțin timp înainte de a deceda, Alexandru a trimis o expediție militară în Polonia, până la Cameința (azi în teritoriul Galiției, controlat de Ucraina).
Iată cum doi domnitori, Mircea și Alexandru au inițiat o cooperare între statele medievale Țara Românească și Moldova. Din păcate, va fi una din puținele cooperări. Nu de puține ori, alți domnitori ai celor două Principate au avut poziții total divergente. Rămâne ideea unei absolute performanțe geopolitice a domnitorului Alexandru cel Bun.