Un editorial cutremurător al lui Andrew Ash în Gatestone Institute pe care l-am tradus pentru cititorii Evenimentului zilei.

A fost o vreme când britanicii erau reputați pentru tăria lor morală, pentru capacitatea de a înfrunta adversarul, indiferent care le erau șansele de supraviețuire.

Faimosul „blitz spirit” care a împins națiunea „să se strângă și să lupte” cu optzeci de ani în urmă, în ciuda bombardamentelor naziste, a fost trăsătura de caracter a unei generații care a trecut prin două războaie mondiale fără să își plece capul.

În fața COVID-19, acest „blitz spirit” pare să fi dispărut cu desăvârșire. Nu am văzut nimic care să se apropie măcar de o formă de unitate națională; dimpotrivă, spectacolul la care am asistat a fost cel al aleșilor, al militanților și al grupurilor de populație din ce în ce mai fragmentate, care s-au certat, s-au umplut de zoaie.

După cum era de așteptat, presa de opoziție a transformat COVID-19 în conflict politic. O regulă pe cât de simplistă pe atât de aiuritoare plasează în extrema dreaptă pe oricine se opune purtării măștii, vaccinurilor și testelor, și în stânga pe toți cei care respectă regulile de siguranță sanitară.

O pandemie mortală ar fi trebuit să acționeze ca un puternic mecanism de unitate națională, punând capăt gâlcevilor care au caracterizat politica britanică (și americană) în ultimii ani.

În loc de asta, politica identitară a dat în clocot, făcând mai tulbure ca niciodată o perioadă și așa instabilă.

Nemulțumirea i-a împins pe unii la asemenea forme de dușmănie încât i-au urat prim-ministrului Boris Johnson să nu se mai facă bine de coronavirus. Nici vorbă de unitate. Nici vorbă de „blitz spirit”. Nici o compasiune. Doar ură, certuri și diviziuni tot mai adânci.

„Terenul” impalpabil dar fertil al ciberspațiului a devenit câmpul de joc favorit al radicalilor de toate culorile. Profitând de carantinare, ei au răspândit spiritul lor de dezbinare printre tinerii gata să adere la primul milenarism care le iese în cale.

A ridica pe fiecare împotriva tuturor – stânga împotriva dreaptei, tinerii împotriva bătrânilor, negrii contra albilor, femeile contra bărbaților, trans (se pare) contra tuturor – acesta pare a fi obiectivul lor. Cu un oarecare succes, dacă judecăm după resentimentele care clocotesc astăzi între comunități.

Presa vorbește aproape zilnic de copii proaspăt politizați care își atacă public părinții pentru opiniile lor „eronate” sau „anti-woke” pe care le-ar fi exprimat pe rețelele de socializare, sau de persoane care și-au pierdut slujbele pentru niște afirmații pe care le-ar fi putut rosti nestingherite cu doar câțiva ani în urmă.

Oricine îndrăznește să pună accentul pe „Marea” din Marea Britanie este numit „rasist”. Naivii care se încred în evidențele biologice de bază – de pildă, că anatomia femeilor este diferită de cea a bărbaților – trebuie să se aștepte să fie expediați în gulag, iar cei care îndrăznesc să rostească ceea ce este de negândit – că „toate viețile contează” – trebuie să se pregătească să-și facă bagajele și să părăsească orașul.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE