Sursa foto: Arhiva EVZSuntem în criză! România este pe marginea genunii financiare! Nu sunt bani! Se taie! Se dă afară! Trebuie să strângem cureaua! Sunt sloganurile pe care le auzim în fiecare zi. Guvernul lui Bolojan, deşi pe deasupra noastră, lumea se schimbă de la o zi, sau chiar de la o oră la alta, nu are altă treabă decât să taie şi să reducă.
Merge românul la supermarket la cumpărături şi iese cu câte ceva pe fundul sacoşei, deşi ar fi avut nevoie să cumpere mult mai multe, dar nu mai are cu ce, și privește năuc la bonul de la casa de marcaj citindu-l ca pe o sentinţă de condamnare la foame.
Şi totuşi, nu toată lumea strânge cureaua. Nu toată lumea priveşte cu teamă la masa pe care nu ştie ce va pune mâine copiilor. Criza, despre care altminteri nu pot înţelege în ruptul capului de ce trebuie să achităm noi nota de plată pentru că Ciucă şi Ciolacu sunt proşti şi au dus economia direct în gard, este numai pentru fraieri. Şmecherii de partid şi de stat continuă să facă ce ştiu cel mai bine. Să fure. Şi dacă „la intern” s-a cam ajuns la fundul sacului, lăcomia este atât de mare încât s-a încălcat o regulă de aur: „Nu se fură din bani europeni”.
Până acum, hoţia din banii europeni era ocolită, pentru că venea OLAF-ul şi te cam aresta. Se fura la greu din buget, că nu dădea nimeni socoteală. Din bugetul local, din cel naţional, dar niciodată din fondurile europene. Aşa se şi explică gradul foarte mic de absobţie a acestora. Preşedinţii de consilii judeţene şi primarii nu se legau la cap cu banii europeni. Investiţiile se făceau din banii patriei, că se putea fura din ei în voie.
Achiziţionarea microbuzelor electrice şcolare din banii din PNRR a spart zilele acestea regula.
Vă reamintesc pe scurt despre ce este vorba. S-au organizat licitaţii în mai multe judeţe, pentru achiziţionarea unor microbuze şcolare electrice. Licitaţii care, mai mult de jumătate, aproape 60 la sută, au fost câştigate de firma „Aveuro Internațional” din Prahova, controlată de Vlad Papuc. Deşi pe bani europeni, licitaţiile au fost organizate după tradiţia locală: cu dedicaţie, cu condiţii care excludeau ceilalţi ofertanţi. În foarte multe locuri, singurul ofertant care era admis era firma domnului Papuc.
Care firmă a câştigat atât de multe licitaţii pentru că a oferit cele mai avantajoase condiţii de achiziţie. Adică, preţul a fost, de cele mai multe ori, dublu faţă de preţul real al unui astfel de microbuz. Desigur, domnul Papuc se mai uita şi la obrazul cumpărătorului, aşa că preţurile au diferit de la judeţ la judeţ, pentru acelaşi tip de microbuz. La Iași, spre exemplu, compania a livrat 26 de microbuze la peste 200.000 de euro bucata, fără TVA. În timp ce un astfel de microbuz costă pe piaţa liberă cam 80.000 de euro, maxim 100.000 cu dotări suplimentare cum ar fi rampă pentru persoanele cu dizabilităţi. În total, Aveuro are peste 35 de contracte publice, în valoare cumulată de 135 de milioane de euro.
Românii nu prea au dat importanţă subiectului. Ce, adică, nu sunt banii noştri. Ba da! Sunt chiar banii noştri. Şi nu mă refer doar la faptul că România, membru cu drepturi depline al UE are inclusiv dreptul de a plăti anual cotizaţia, din care s-a făcut şi PNRR-ul, adică înseamnă tot banii noştri. Dar în acest caz concret, dacă nu se ciordea la licitaţii, de banii care s-au prăduit puteau fi cumpărate în plus încă nouă microbuze. Mai pe înţeles, copiii din cel puţin nouă localităţi vor merge în continuare pe jos la şcoală, sau o vor abandona, pentru că este greu de ajuns la ea.
Ceea ce mi se pare însă ciudat este lentoarea cu care Laura Codruţa Koveşi se mişcă în acest caz de fraudă limpede ca lumina zilei. Dacă de la ai noştri nu ai la ce să te aştepţi, aceleaşi veşnice declaraţii belicoase ale unor adversari politici, lipsite de orice urmare, aceleaşi veşnice corpuri de control trimise să vadă ce şi cum, deşi ce şi cum este foarte clar, microbuze de 80.000 de euro au fost achiziţionate, în urma unor licitaţii trucate, cu preţuri duble sau şi mai mari în unele cazuri, ne-am fi aşteptat ca reacţia de la Bruxelles să fie foarte promptă. N-a fost. Şi în continuare nu este.
Or fi fost ocupaţi cu evenimentele legate de pacea din Ucraina. Şi dacă tot se vorbeşte despre o apropiată pace, se mai dă repede, cât mai e timp, câte un tun financiar, că nu se prinde nimeni de bubuitură în aşa o hărmălaie.
