De ce rezistă încă regimul din Iran, în ciuda protestelor masive și a presiunilor externe

Proteste Iran / sursa foto: https://x.com/NUFDIran/highlights

Arhitectura de securitate stratificată din Iran, ancorată de Gărzile Revoluționare și forța paramilitară Basij, face extrem de dificilă coerciția externă fără ruptură internă, explică o analiză publicată de The Jeruslaem Post.

De ce rezistă încă regimul din Iran

În ciuda protestelor la nivel național din Iran și a anilor de presiune externă, încă nu există semne de fractură în elita de securitate a Republicii Islamice, care ar putea pune capăt unuia dintre cele mai rezistente guverne din lume.

Contribuind la stresul asupra conducătorilor islamiști iranieni, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a amenințat în repetate rânduri cu acțiuni militare din cauza represiunii severe a protestelor de către Teheran, care urmează unei campanii de bombardamente israeliene și americane de anul trecut împotriva programului nuclear iranian și a unor oficiali cheie. Răspunzând pentru Reuters, un oficial al Casei Albe a declarat că „toate opțiunile” sunt la dispoziția lui Trump pentru a rezolva situația din Iran.

Dar, dacă tulburările stradale și presiunea externă nu pot provoca dezertări la vârf, establishmentul, deși slăbit, va rezista probabil, au declarat pentru Reuters doi diplomați, două surse guvernamentale din Orientul Mijlociu și doi analiști.

Mii de protestatari, uciși în Iran

Aproximativ 2.000 de persoane au fost ucise în proteste, a declarat un oficial iranian pentru Reuters, dând vina pe persoane pe care le-a numit „teroriști” pentru moartea civililor și a personalului de securitate. Grupurile pentru drepturile omului au înregistrat anterior aproximativ 600 de morți.

Arhitectura de securitate stratificată a Iranului, ancorată de Gărzile Revoluționare și forța paramilitară Basij, care numără împreună aproape un milion de oameni, face extrem de dificilă coerciția externă fără ruptură internă, a declarat Vali Nasr, un academician iranian-american și expert în conflicte regionale și politica externă a SUA.

„Pentru ca acest gen de lucru să reușească, trebuie să existe mulțimi pe străzi pentru o perioadă mult mai lungă de timp. Și trebuie să existe o destrămare a statului. Unele segmente ale statului, și în special forțele de securitate, trebuie să dezerteze”, a spus el.

Ministerul de Externe al Iranului a refuzat să comenteze.

Regimul e slăbit, dar nu lovit mortal

Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 86 de ani, a supraviețuit mai multor valuri de tulburări din trecut. Aceasta este a cincea revoltă majoră din 2009, o dovadă de rezistență și coeziune, chiar dacă guvernul se confruntă cu o criză internă profundă și nerezolvată, a declarat Paul Salem de la Institutul Orientului Mijlociu.

Pentru ca acest lucru să se schimbe, protestatarii ar trebui să genereze suficient impuls pentru a depăși avantajele înrădăcinate ale statului: instituții puternice, un electorat considerabil loial conducerii clericale și amploarea geografică și demografică a unei țări cu 90 de milioane de locuitori, a declarat Alan Eyre, fost diplomat american și expert în Iran.

Supraviețuirea, însă, nu este egală cu stabilitatea, au spus analiștii. Republica Islamică se confruntă cu una dintre cele mai grave provocări ale sale din 1979. Sancțiunile au strangulat economia, fără o cale clară spre redresare. Strategic, este sub presiunea Israelului și a Statelor Unite, programul său nuclear s-a degradat, iar grupurile teroriste regionale, „Axa Rezistenței”, au fost slăbite de pierderile paralizante suferite de aliații din Liban, Siria și Gaza.

Nasr a spus că, deși nu crede că Republica Islamică a ajuns la „momentul decăderii”, se află „acum într-o situație de mare dificultate în viitor”.

Cel mai mare val de proteste din Iran

Protestele au început pe 28 decembrie ca răspuns la creșterea prețurilor, înainte de a se întoarce direct împotriva conducerii clericale. Din punct de vedere politic, represiunea violentă a erodat și mai mult ceea ce a mai rămas din legitimitatea Republicii Islamice.

Grupul pentru drepturile omului HRANA, cu sediul în SUA, declară că a verificat moartea a 573 de persoane, 503 protestatari și 69 de membri ai personalului de securitate. Peste 10.000 de persoane au fost arestate, a declarat grupul. Iranul nu a publicat niciun bilanț oficial al victimelor, iar Reuters nu a putut verifica independent cifrele.

Trump analizează opțiunile în contextul represiunii Iranului

Ceea ce diferențiază acest moment și ridică miza, spun analiștii, sunt avertismentele explicite ale lui Trump că uciderea demonstranților ar putea declanșa o intervenție americană.

Ce va face Trump

Marți, Trump a îndemnat protestatarii să preia controlul asupra instituțiilor și a spus că „ajutorul este pe drum”, spunând în același timp că anulează întâlnirile cu oficialii iranieni. Anterior, el a amenințat cu tarife vamale asupra țărilor care fac comerț cu Iranul. R.P. Chineză este principalul partener comercial al Teheranului.

Într-o convorbire telefonică de sâmbătă, prim-ministrul Benjamin Netanyahu și secretarul de stat american Marco Rubio au discutat despre posibilitatea unei intervenții americane în Iran, potrivit unei surse israeliene prezente la conversație.

Interesul lui Trump față de proteste, au spus analiștii, este probabil mai degrabă tactic decât ideologic, a spus Salem. Scopul ar putea fi flexibilitatea - slăbirea statului suficient pentru a obține concesii, cum ar fi restricțiile asupra programului nuclear al Teheranului, a spus el.

Casa Albă nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la obiectivele lui Trump în Iran. Oficialul de la Casa Albă a declarat că Trump a demonstrat prin operațiuni militare în Iran și Venezuela anul trecut „că vorbește serios”.

Modelul Venezuela, greu de aplicat la Iran

Ideea unui „model Venezuela” are o popularitate tot mai mare în anumite cercuri din Washington și Ierusalim, au declarat un diplomat și trei dintre analiști. Acesta prevede înlăturarea principalei autorități a Iranului, în timp ce semnalează aparatului de stat rămas: „rămâneți pe loc, cu condiția să cooperați”, au spus ei.

Aplicată Iranului, însă, se lovește de obstacole formidabile - un stat polițienesc înrădăcinat de decenii, o coeziune instituțională profundă și o țară mult mai mare și complexă din punct de vedere etnic.

Doi oficiali regionali și doi dintre analiști au declarat pentru Reuters că acțiunile militare externe ar putea fractura Iranul pe criterii etnice și sectare, în special în regiunile kurde și sunnite Baloch, cu istoric de rezistență.

Deocamdată, constrângerile rămân. Resursele militare americane sunt întinse în alte părți, deși diplomații au spus că desfășurările s-ar putea schimba rapid.

Toată lumea așteaptă mutarea lui Trump

David Makovsky de la Institutul Washington, un think tank, a declarat că, dacă Trump acționează, se așteaptă la o acțiune rapidă, cu impact ridicat, mai degrabă decât la o campanie prelungită - în concordanță cu preferința președintelui în conflictele recente pentru o singură acțiune decisivă, mai degrabă decât desfășurarea de trupe terestre. „El caută acest gest care ar putea schimba regulile jocului, dar care este acesta?”, s-a întrebat Makovsky.

Opțiunile variază de la presiune maritimă asupra transporturilor de petrol iraniene până la atacuri militare sau cibernetice țintite, toate comportând riscuri serioase. Unele măsuri, au spus toate sursele, ar putea opri forța, cum ar fi restabilirea accesului la internet prin Starlink pentru a ajuta protestatarii să comunice.

Casa Albă și Departamentul de Stat nu au răspuns întrebărilor despre ce acțiuni ar putea întreprinde Trump. „Trump folosește uneori amenințări pentru a amâna deciziile, alteori pentru a descuraja adversarii și alteori pentru a semnala că se pregătește de fapt să intervină”, a spus Makovsky de la Institutul Washington. „Pur și simplu nu știm încă ce se aplică aici.”