Andrei Pleşu a făcut o excelentă analiză a argumentelor pentru care în programa şcolară ar trebui să se predea orele de religie. Reamintim că, în ultima perioadă, se discută aprins pe tema orelor de religie, părerile în acest sens fiind împărţite, iar subiectul unul extrem de controversat. „A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene şi planetare” , a pus Pleşu.

„Se discută aprins pe tema orelor de religie din şcoli. Dacă să existe sau nu, dacă să fie obligatorii sau facultative, dacă să focalizeze asupra creştinismului, a ortodoxiei, sau să prefere generalitatea unor prelegeri de istoria religiilor.

DEZBATEREA EVZ. Religia trebuie predată la școală? Spune-ţi şi tu părerea!

A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe...

Am mai multe argumente care, din punctul meu de vedere, pledează, în mod raţional, pentru păstrarea în programa şcolară a orelor de religie. Mai întîi, e firesc şi recomandabil ca orice spor de cunoaştere, orice efort de înţelegere, fie că e vorba de istoria doctrinelor economice, de astrofizică, sau de marile texte sacre ale umanităţii, să îşi afle locul în programul de formare şi in-formare a omului tînăr. A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene şi planetare. Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste, a retoricii – cu adevărat vetuste – pentru care religia e „opiumul popoarelor”.

Nu alungați religia din școală!

(..)

Trebuie să recunoaştem că opozanţii orelor de religie din şcoli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. Şi, mai ales, nu strică nimănui să citească Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului şi a Upanishadelor nu trece drept futilă în ariile culturale pe care le reprezintă.

Metodologie: Cerere pentru schimbarea opțiunii de a face Religie

Nu e de loc indiferent cine îşi asumă funcţia pedagogică în programa şcolară

O problemă există, totuşi. Nu e de loc indiferent cine îşi asumă funcţia pedagogică în programa şcolară. O oră de religie prost făcută, o oră de religie debitată convenţional, într-o atmosferă de evlavie formală, o oră de religie predată de profesori slab pregătiţi, care nu fac nici o diferenţă între ora de religie de la şcoală şi predica duminicală de la biserică – e un „experiment” ratat, care poate avea efecte mai rele decît chiar lipsa totală a oricărei instrucţii religioase. Am auzit lucruri smintitoare despre preoţi care promiteau iadul copiilor nepostitori sau celor care merg la film duminica. (...)

Nu mă voi bate cu abuzul dramatic al acestui verdict. Dar e imposibil să auzi asemenea grele vorbe şi să nu te întrebi unde erau patriotismul şi credinţa IPS Pimen cînd se dărîmau biserici, cînd predica includea fatalmente lauda conducătorilor, cînd în şcoli nu numai că nu se făcea religie, ci, dimpotrivă, se făcea propagandă ateistă”, a scris Andrei Pleşu pe inliniedreapta.net.

Citiţi întreg articolul pe site-ul inliniedreapta.net.