Dacia 500, denumită și Dacia Lăstun, urma să îndeplinească visul lui Nicolae Ceaușescu de a avea în România o mașină urbană cu un consum redus, construită din materiale autohtone și accesibilă ca preț. Numai că, tot proiectul a fost soldat eșecului.

În martie 1980, Nicolae Ceaușescu a inițiat un proiect ce avea ca scop fabricarea unei mașini românești care să aibă un consum de combustibil sub trei litri la 100 de kilometri, să nu depășească greutatea de 500 de kilograme, să fie construită folosind materiale locale și să fie accesibilă din punct de vedere al prețului.

Dacia Lăstun, visul lui Nicolae Ceaușescu

Diverse concepte au fost propuse, fiind alea unul elaborat de un grup de ingineri de la Institutul Național de Motoare Termice din București.

Astfel, s-a format o echipă de ingineri selecționați din diverse sectoare ale industriei auto (Câmpulung, Colibași și București), condusă de Valentin Cosoroabă, fost director la INMT. În aprilie 1980 a fost demarat procesul de proiectare a mașinii.

„Dacia Lăstun a pornit dintr-o altă mașină, un Break, pe care inginerul l-a tăiat. Visa să construiască o maşină de raliuri cu tracţiune integrală. Directorul […] a avut o idee bună şi a expus maşina în faţa conducerii PCR.

Ne-am trezit că dintr-o joacă de tânăr inginer s-a născut un proiect competitiv, Lăstunul, dezvoltat de Institutul Naţional de Motoare Termice”, potrivit unei declarații a inginerului Dan Boboescu, unul dintre specialiștii care a fost implicat în proiect.

A fost selectată Uzina Tehnometal din Timișoara ca loc pentru producție. Înainte era o fabrică specializată în producția de cuști metalice destinate păsărilor și iepurilor.

Într-un interval de cinci luni, a fost finalizat un model experimental care implica construirea unui automobil cu capacitate de 2+2 locuri, folosind materiale și tehnologii deja existente sau în proces de asimilare în România.

Prima mașină a fost lansată în 1988

În martie 1982, s-a desfășurat un sondaj de opinie pentru a alege numele viitoarei mașini, rezultatul fiind „Lăstun”.

În perioada 1983-1984, au fost create prototipurile conceptuale. Au fost construite trei automobile Dacia Lăstun care au fost supuse la multiple teste în cadrul ICSITA Pitești.

A fost urgentată apoi producția mașinii prin presiuni politice. Astfel, prima Dacia 500 a fost lansată în 1988.

Din punct de vedere tehnic, Dacia Lăstun era adecvată pentru utilizarea în oraș. Dispunea de un motor în patru timpi, cu doi cilindri paraleli verticali, având o capacitate de 499 cc și dezvoltând 22,5 CP. Consumul de combustibil era redus, de numai 3,3 l/100 km în condiții de mers constant și 4,5 l/100 km în mediu urban.

Transmisia Dacia 500 avea patru trepte, iar schimbătorul de viteze era situat la volan. Viteza maximă pe care o putea atinge nu depășea 70 km/h, iar acest lucru era în limitele optimiste.

Mașina cântărea doar 560 kg și putea transporta două persoane adulte și doi copii.

Dacia Lăstun, fabricată într-un final din tablă

Principala problemă a mașinii a fost materialul din care a fost fabricat. Inițial, aceasta ar fi trebuit să fie realizat din fibră de sticlă, dar importul de întăritor pentru poliester a întâmpinat dificultăți.

Paul Pascu își amintește cum a decurs discuția cu soții Ceaușescu despre Dacia Lăstun și cum s-a ajuns ca ea să fie fabricată din tablă.

„Pentru că era o problemă ce ținea de industria chimică, Elena Ceaușescu a fost cea mai afectată. „Tovarășa s-a ridicat și a dat cu pumnul în masă, spunând: „Și ce dacă nu s-a omologat? Asta e, nu o mai facem din fibră de sticlă, o facem din tablă!”.

„Ceaușescu a tăcut, s-a uitat la ea și a răspuns pe un ton reconciliant: „Bine dragă, de ce să nu o facem din tablă?”. Apoi i-a zis lui Cosoroabă: „Valentine, uite, într-o lună vreau să îmi prezinți mașina din tablă”.

„Cosoroabă s-a uitat către Ministrul Economiei și a zis: „Da, încercăm, dar să știți că tabla are 0,7 mm grosime”. Moment în care Ceaușescu a stat puțin pe gânduri și a zis: „Înseamnă că o să iasă mai mică mașina, nu?”. Cosoroabă a încercat să explice: „nu, sunt alte probleme”.

„Însă, în acel moment s-a ridicat Avram, Ministrul Economiei, și a zis: „Da, tovarășul secretar, rezolvăm. Iese puțin mai mică”. Și așa am plecat de acolo fără să omologăm seria zero”.

Producția Daciei 500, oprită în 1990

Cumpărătorii de Dacia Lăstun au înaintat numeroase plângeri la Protecția Consumatorului.

Printre cele mai frecvente reclamații se numără: „contactul de pornire blocat”, „deformarea timoneriei carburatorului”, „arderea bobinei de inducție”, „probleme cu închiderea ușilor, provocând infiltrarea apei în interior în timpul ploii”, „căderea tălpilor de eșapament”, „defecțiuni la pompa de benzină” și „blocarea cutiei de viteze”.

În consecință, în martie 1990, reprezentanții Comisiei Naționale pentru Standarde Metrologice și de Calitate au decis să oprească producția modelului Dacia Lăstun.

Cu toate acestea, mai existau comenzi care au fost onorate și livrate clienților până în 1992. Acela a fost anul în care uzina auto, Uzina Tehnometal din Timișoara, a fost închisă, potrivit autocritica.ro.