Curtea de Apel București desființează o parte dintre acuzațiile DIICOT în dosarul azilelor din Bihor. De ce au fost ridicate măsurile preventive

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Curtea de Apel București a făcut publică motivarea prin care a explicat de ce acuzațiile de „sclavie” formulate de DIICOT în dosarul azilelor ilegale din Bihor nu justificau menținerea măsurilor preventive. Judecătorii au analizat situația financiară, modul în care persoanele vulnerabile au ajuns în centre, condițiile de îngrijire și acuzațiile de exploatare, concluzionând că mai multe dintre argumentele procurorilor nu se susțin în forma prezentată.

CAB desființează o parte dintre acuzațiile DIICOT în dosarul azilelor din Bihor

Motivarea Curții de Apel București pune sub semnul întrebării una dintre principalele teze ale procurorilor DIICOT, referitoare la profitul de peste 13,5 milioane de lei care ar fi fost obținut prin exploatarea a 409 persoane vulnerabile. Judecătorii au raportat suma la perioada analizată și la numărul beneficiarilor și au ajuns la un rezultat semnificativ diferit de imaginea prezentată de anchetatori.

”Raportând această sumă (13.556.248,85 lei - n.r.) la perioada analizată, rezultă un cuantum mediu lunar de 199.356 lei. Având în vedere numărul persoanelor identificate la percheziţie şi considerând, cu titlu orientativ, că acesta este numărul mediu de persoane cazate lunar în centre, rezultă o sumă de 498 lei pentru fiecare beneficiar pe lună, respectiv 16,6 lei pe zi”, se arată în motivarea instanţei.

Potrivit judecătorilor, suma rezultată este foarte redusă în raport cu cheltuielile necesare pentru hrană, produse de igienă sau medicamente.

”Chiar dacă au existat situaţii în care numărul pacienţilor a fost mai mic de 400, inclusiv în ipoteza înjumătăţirii numărului persoanelor cazate, suma aferentă îngrijirii fiecărui pacient este extrem de mică”, se mai arată în documentul instanţei.

Instanța a apreciat, în acest context, că rezultatele financiare invocate de anchetatori nu susțin concluzia potrivit căreia inculpații ar fi obținut câștiguri considerabile.

”Sumele aflate la dispoziţia inculpaţilor nu erau nicidecum ameţitoare (...) Prin urmare, apare ca nefondată concluzia că aceste sume ar fi generat avantaje financiare sau ar fi condus la îmbogăţirea inculpaţilor”, au afirmat judecătorii.

Judecătorii au comparat sumele cu banii alocați ulterior de Guvern

În motivare apare și o comparație între banii despre care procurorii susțin că au fost folosiți de inculpați și fondurile puse ulterior la dispoziție de Guvern pentru relocarea persoanelor aflate în locuințele lui Viorel Pașca.

Pentru o perioadă de mai puțin de șase luni, autoritățile au prevăzut o sumă mai mare decât cea care ar fi fost disponibilă, potrivit calculelor din dosar, pentru aproximativ cinci ani.

|Or, atât timp cât Guvernul a considerat că pentru îngrijirea acestor persoane este nevoie de 20 milioane de lei până la sfârşitul anului – aşadar mai puţin de 6 luni... nu se poate susţine că inculpaţii au exploatat aceste persoane în condiţiile în care pentru 68 de luni au avut la dispoziţie 13,5 milioane de lei”, se arată în motivarea instanţei.

Descinderea autorităților la azilele din Bihor. sursa: DIICOT

Cum au ajuns persoanele vulnerabile în centrele din Bihor

Un alt element analizat de Curtea de Apel București privește modul în care beneficiarii au ajuns în centrele administrate de inculpați. Judecătorii au reținut că o parte importantă dintre persoanele respective nu ar fi fost recrutate direct de cei cercetați, ci trimise chiar de instituții ale statului care nu găsiseră alte soluții pentru cazurile respective.

Curtea reţine explicit că ”o parte semnificativă dintre persoanele ajunse în locaţiile administrate de inculpaţi nu au fost identificate ori recrutate în mod direct de către aceştia, ci au fost direcţionate către acele locaţii chiar de instituţii publice (unităţi medicale, servicii de ambulanţă, autorităţi ale administraţiei publice locale ori servicii publice de asistenţă socială), instituţii care, confruntate cu persoane aflate în situaţii extreme de vulnerabilitate socială şi medicală, nu au identificat alte soluţii efective pentru protecţia acestora”.

Instanța a arătat că implicarea instituțiilor publice nu a fost una izolată, ci a apărut în mai multe situații în care autoritățile nu dispuneau de alternative.

„Instituţiile publice au fost cele care au facilitat ajungerea beneficiarilor în locaţiile administrate de inculpaţi, vulnerabilitatea persoanelor pretins exploatate fiind cunoscută de autorităţile publice, fără ca acestea să identifice ori să ofere, în concret, alternative viabile de protecţie”.

În aceeași motivare, judecătorii au descris centrele administrate de inculpați drept o soluție folosită în lipsa unor opțiuni instituționale funcționale și că ”în lipsa unor alternative instituţionale funcţionale, persoane vulnerabile erau direcţionate din unităţile spitaliceşti către (asociaţie), fiind evidenţiată dificultatea sistemului public de a identifica alte soluţii de protecţie pentru această categorie de persoane”.

Instanța: pentru unii beneficiari, alternativa era strada

Curtea a analizat și ce variante concrete aveau persoanele vulnerabile în afara centrelor respective.Judecătorii au arătat că, pentru o parte dintre beneficiari, nu exista în acel moment posibilitatea reală de a fi preluați într-un serviciu social autorizat.

”judecătorul nu poate ignora că alternativa concretă existentă pentru o parte semnificativă dintre beneficiari nu era accesul la un serviciu social autorizat, ci lipsa oricărei forme de protecţie instituţională, respectiv revenirea în stradă”.

Faptul că instituțiile publice trimiteau persoane către aceste centre a fost luat în calcul și în analiza caracterului presupus clandestin al grupării descrise de procurori.

Magistraţii arătând că ”adresele aflate la dosarul cauzei relevă că numeroase persoane vulnerabile au fost preluate la solicitarea expresă a unor astfel de instituţii, împrejurare care nu se corelează, în mod firesc, cu existenţa unei structuri infracţionale clandestine”.

Ce a stabilit instanța despre actele de identitate și cardurile beneficiarilor

Curtea de Apel București a analizat separat și acuzațiile privind confiscarea cardurilor bancare și a documentelor de identitate, prezentate de DIICOT ca parte a mecanismului de aservire. Instanța a considerat însă că demersurile pentru obținerea și păstrarea actelor puteau avea o explicație legată de necesitatea accesului la servicii medicale.

”Efectuarea de demersuri pentru eliberarea cărţilor de identitate şi stabilirea adresei de domiciliu/reşedinţă/flotant pentru persoanele vulnerabile apare a fi un demers logic”. Judecătorii au arătat că beneficiarii trebuiau să fie luați în evidența unui medic, lucru dificil sau imposibil în lipsa documentelor. „Era absolut necesar ca acestea să fie luate în evidenţa unui medic. Or, acest lucru nu se poate realiza decât în condiţiile existenţei unor acte de identitate”.

În privința banilor, instanța a apreciat că situația beneficiarilor putea explica faptul că aceștia nu își administrau singuri resursele financiare.

”Faptul că pacienţii nu aveau asupra lor sume de bani se explică prin particularităţile situaţiei acestora, majoritatea fiind persoane vulnerabile, care necesitau sprijin în gestionarea resurselor financiare”.

Curtea a arătat, de asemenea, că în lipsa unor astfel de demersuri puteau apărea probleme inclusiv în obținerea sau recalcularea unor beneficii sociale. Una dintre consecințe ar fi fost imposibilitatea de ”a solicita recalcularea unui ajutor social”, iar instanța a concluzionat că ”nu li se poate reproşa nici faptul că ei controlau conturile şi cardurile bancare ale persoanelor internate” atât timp cât aceștia asigurau cele necesare traiului.

CAB. Sursa foto: INQUAM/Gyozo Baghiu

Consultațiile medicale și apelurile la 112, analizate de judecători

Instanța a luat în calcul și probele privind modul în care persoanele vulnerabile primeau îngrijiri medicale.

„Declaraţiile martorilor au relevat, într-o manieră convergentă, că persoanele vătămate beneficiau de consultaţii medicale periodice, inclusiv de specialitate psihiatrică, de tratamente prescrise şi monitorizate, de activităţi recreative şi de asistenţă în realizarea activităţilor curente”.

Documentele furnizate de Serviciul de Telecomunicații Speciale au fost, de asemenea, analizate de judecători. Potrivit acestora, din centre au fost efectuate numeroase apeluri către numărul unic de urgență 112 și au fost solicitate în repetate rânduri ambulanțe.

„Relatările martorilor se coroborează cu documentaţia transmisă de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care a evidenţiat un număr foarte mare de apeluri efectuate către Serviciul unic de urgenţă 112, precum şi solicitări repetate ale serviciilor de ambulanţă pentru beneficiarii centrelor administrate de inculpaţi”. În opinia instanței, „aceste împrejurări sunt incompatibile cu susţinerea că persoanele respective ar fi fost abandonate ori private sistematic de asistenţă medicală”.

Medicii audiați au vorbit despre consultații și tratamente periodice

Printre martorii din dosar s-au aflat și medici psihiatri și ortopezi, care au confirmat că efectuau consultații și urmăreau evoluția pacienților. Instanța a reținut că tratamentele erau prescrise și ajustate în funcție de starea acestora.

”persoanele aflate în centru beneficiau de consultaţii medicale periodice, în urma cărora le era prescris tratamentul corespunzător afecţiunilor de care sufereau, schema terapeutică şi dozele fiind ajustate în funcţie de evoluţia stării psihice a fiecărui pacient”.

Curtea a recunoscut existența unor probleme în centre

Motivarea nu exclude existența unor deficiențe în modul de funcționare a centrelor.

Judecătorii au reținut inclusiv faptul că „unele dintre persoanele care se ocupau de îngrijirea bolnavilor şi administrarea medicamentelor prezentau un nivel educaţional extrem de redus, fără capacitatea de a citi şi de a scrie”.

Instanța a analizat însă cauza acestor probleme și a concluzionat că ele ar fi fost generate de lipsa banilor, nu de însușirea acestora de către inculpați.

”Esenţială însă este stabilirea cauzei pentru care aceste carenţe existau. Probatoriul administrat dovedeşte că acest lucru se datora lipsei resurselor financiare, nicidecum faptului că inculpaţii îşi însuşeau banii”.

În această categorie au fost incluse lipsa unor acreditări legale și problemele privind administrarea tratamentelor.

De ce a respins instanța teza „sclaviei moderne”

Judecătorii au analizat și dacă modul în care erau tratați beneficiarii întrunea criteriile necesare pentru acuzațiile de sclavie sau aservire.

Concluzia instanței a fost că situația descrisă în dosar nu îndeplinește elementele de gravitate necesare unei asemenea încadrări.

”Modalitatea în care persoanele vătămate au fost tratate nu prezintă elementele caracteristice ţinerii în stare de sclavie sau supunerea la procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire”.

Curtea a explicat și ce presupune, în această interpretare, „traficul de persoane presupune, prin însăşi natura şi finalitatea sa de exploatare, exercitarea unor atribute specifice dreptului de proprietate asupra persoanei, victimele fiind tratate ca bunuri susceptibile de a fi cumpărate, vândute şi exploatate”.

În lipsa unor elemente de aservire completă sau de tratare a persoanelor ca bunuri, instanța a apreciat că faptele analizate nu pot fi încadrate în forma invocată de procurori, chiar dacă au existat probleme în asigurarea îngrijirii și asistenței medicale.

Dosarul azilelor din Bihor a provocat reacții puternice

Cazul lui Viorel Pașca a generat poziții diferite în spațiul public. O parte dintre cei care au urmărit dosarul consideră că hotărârea instanței susține imaginea unei persoane care a oferit sprijin unor oameni vulnerabili și că o concluzie definitivă nu ar trebui formulată înainte de finalizarea anchetei.

În același timp, acuzațiile formulate de procurori au ridicat întrebări privind condițiile în care au fost îngrijite persoanele vulnerabile și respectarea obligațiilor legale de către cei care le aveau în grijă.

Viorel Pașca și ceilalți cinci inculpați, scoși de sub control judiciar

Viorel Pașca, soția lui, cei trei fii și coordonatoarea activității azilelor ilegale din Bihor nu mai sunt sub control judiciar, în urma deciziei Curții de Apel București. Judecătorii au respins ca nefondată contestația procurorilor prin care DIICOT solicita arestarea preventivă a celor șase.

În schimb, instanța a admis contestația formulată de membrii familiei Pașca împotriva măsurii controlului judiciar.

Ce acuzații a formulat DIICOT în dosar

Dosarul instrumentat de DIICOT vizează un presupus grup infracțional din Bihor organizat acuzat de trafic de persoane și de exploatarea unor persoane vulnerabile în județul Bihor.

Anchetatorii susțin că printre persoanele ajunse în centre se aflau vârstnici, oameni cu dizabilități psihice grave și persoane fără adăpost, despre care procurorii afirmă că ar fi fost transformate în "surse de venit" sub aparența unei activități caritabile.

Procurorii spun că grupul ar fi fost înființat în 2020 de Viorel-Teodor Pașca, alături de soția sa și cei trei fii.

Potrivit anchetatorilor, activitatea se desfășura prin Asociația "Dumbrava DPG" (Dumnezeu Poartă de Grijă), prezentată public drept organizație umanitară, dar care, conform acuzațiilor DIICOT, nu deținea licențele necesare pentru furnizarea de servicii sociale sau medicale.