Din cuprinsul articolului
Republica Moldova. Revelionul era cea mai aşteptată sărbătoare în fosta Uniune Sovietică, când oamenii îşi permiteau chiar să treacă unele limite impuse de morala comunistă. În Basarabia ocupată de puterea sovietică exista o diferenţă considerabilă a felului în care era sărbătorit Revelionul la oraş şi sat.
În URSS, Anul Nou era o sărbătoare majoră, deși inițial bolșevicii au încercat să o înlocuiască cu altele revoluționare. Ulterior, 1 Ianuarie a devenit zi liberă oficială, îmbinând elemente seculare (bradul, Moș Crăciun, rebotezat Ded Moroz) cu tradiții rusești, în ciuda eforturilor ateiste, devenind o ocazie de celebrare a familiei, oaza de bucurie și speranță în regimul comunist, cu mult "salată Olivier" și discursuri oficiale.
În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Revelionul a început să fie sărbătorit mai intens după venirea lui Leonid Brejnev la conducerea Uniunii Sovietice, în 1966. Deşi produsele alimentare continuau să fie un deficit, totuşi, în alimentare se mai putea găsi câte ceva. În special, pâinea.
Totuşi, Revelionul era sărbătorit mai mult de cei care locuiau în oraşe. La sate, Anul Nou era sărbătorit de tineri şi unii reprezentanţi ai intelectualităţii. În rest, majoritatea locuitorilor de la sate se aflau în postul Crăciunului, sărbătorit pe stil vechi la 7 ianuarie.
Iar Revelionul îl sărbătoreau în seara de 13 ianuarie, în ajun de Sfântul Vasile pe stil vechi.
Revelion în familie în URSS
Sacrificii pentru masa de Revelion
Masa de Revelion era o adevărată provocare în perioada sovietică, când totul era deficitar.
Orăşenii stăteau ore întregi în rând ca să cumpere produse alimentare pentru masa de sărbătoare. Unele produse erau cumpărate chiar din vară, de exemplu şampania, măslinele sau şprotul. Unii, care aveau relaţii în comerţ, reuşeau să cumpere chiar şi câte un borcănaş cu caviar.
Problema nu era în bani. Problema era că aceste produse lipseau pe rafturile alimentarelor.
Mandarinele şi portocalele, fără de care astăzi nu ne închipuim masa de Crăciun sau de Revelion, la fel, erau la mare căutare în „paradisul” sovietic. Acestea puteau fi găsite cu greu la Chişinău, la comercianţii care veneau din Caucaz, sau erau aduse de însoţitorii de tren de la Moscova sau Leningrad.
„Aveam vre-o zece ani. A venit unchiul de la Moscova în ospeţie şi mi-a adus patru portocale. Mama le-a ascuns şi-mi dădea câte jumătate de portocală pe zi. Ca să-mi prelungească plăcerea. Ea şi-a permis să guste doar o felioară.
Nu mai mâncasem niciodată aşa ceva. Erau demenţial de gustoase! Acum, când avem aceste fructe din belşug, nu mi se par la fel de gustoase ca acele patru portocale aduse de unchiul de la Moscova”, îmi povestea o demeie care şi-a petrecut „fericita” copilărie în Basarabia aflată sub ocupaţie sovietică.
Char şi în aşa condiţii, mesele de Revelion erau bogate. Majoritatea gospodinelor ştiau să gătească. De obicei, pe masa de Revelion nu lipsea salata Olivier, piftia, peştele umplut, mezelurile şi caşcavalurile. Se mai servea şi puiul după reţeta Tabaka, prăjit la tigaie, sub presiune.
Tortul, care aproape că era imposibil de cumpărat din magazin înainte de Revelion, de cele mai multe ori era, la fel, gătit în condiţii de casă.
La sate meniul de Revelion era cu mult mai modest – o găină prăjită, brânză de oi şi conserve din legume pregătite vara în condiţii de casă. Şampania era un vis, aşa că principala băutură era vinul de casă.
Principala distracţie - televizorul
Primele televizoare au apărut în RSS Moldovenească la sfârşitul anilor 50odată cu lansarea studioului de televiziune și a postului național Moldova 1 (numit atunci Televiziunea Chișinău), în 1958. Deținerea unui televizor era un lux, care iniţial şi-l puteau permite doar nomenclaturiştii.
Elita sovietică a văzut în televiziune un mijloc eficient de propagandă, astfel a contribuit ca televizorul să ajungă în fiecare casă. Spre sfârşitul anilor 60, aproape fiecare familie de la oraş avea în casă televizor. Tot spre sfârşitul anilor 60 televizoarele au început să apară şi la sate.
De obicei, programele TV abundau de buletine de ştire, emisiuni, filme artistice şi documentare propagandistice. Iar emisiunile de divertisment erau o raritate. De Revelion, programele TV nu erau la fel de încărcate cu propagandă sovietică. Aşa că masa de sărbătoareera amenajată numaidecât în odaia în care se afla şi televizorul. Lângă televizor, era instalat şi bradul, împodobit cu globuleţe de sticlă.
Secvenţă din filmul "Carnavalul de Revelion"
În programulul de Revelion erau incluse câteva filme ruseşti cu tematică specială de Anul Nou. În 1976 a fost lansată comedia „Ironia sorţii”, despre un rus din Moscova, care, după ce s-a îmbătat la o saună, a ajuns din întâmplare în seara de Revelion în oraşul Leningrad (Sankt Petersburg), unde a întâlnit- o pe femeia vieţii sale.
După 1976, această comedie era difuzată în fiecare an în seara de Revelion.
În ultimele minute ale anului locuitorii URSS ascultau discursul primului secretar al Partidului Comunist, despre marile realizări ale „poporului sovietic sub conducerea înţeleaptă a Partidului”. Apoi, sub bătăile orologiului de la Kremlin se ciocneau paharele cu şampanie,
După miezul nopţii începea emisiunea „Goluboi ogoniok” (Luminiţa albastră), care dura până spre dimineaţă. Era o emisiune de divertisment, realizată de televiziunea „Ostankino” de la Moscova, la care erau invitate diferite personalităţi, eroi ai muncii şi cosmonauţi.
Cosmonauţi la "Goluboi ogoniok"
Această emisiune era urmărită pentru numerele artistice, fiind difuzate uneori chiar şi cântecele unor interpreţi din Occident.
Emisiunile de divertisment continuau şi în prima zi a anului. Iar seara urma cea mai aşteptată emisiune din an „Pesnea goda” (Cântecul anului), cu participarea celor mai populari artişti de estradă.
Revelionul, sărbătorit la locul de muncă
Cu câteva zile înainte, Revelionul era sărbătorit la locul de muncă. Bucatele de sărbătoare erau pregătite de angajate acasă. Băuturile, la fel erau aduse de acasă.
Conducerea organizaţiei felicita angajaţii, anunţa despre rezultatele obţinute, oferea premii băneşti şi cadouri.
Deseori, la aceste sărbători angajaţii luau cu ei şi copiii. Aceştia dansau în jurul bradului, recitau poezii, cântau. Iar un angajat, deghizat în Moş Gerilă (Moş Crăciun) le împărţea cadouri – jucării şi cutii cu bomboane.
În şcoli şi grădiniţe aveau loc matinee. Costumele erau o adevărtă provocare. Acestea au confecţionate acasă, dându-se frău liber imaginaţiei. Se obicei, fetele erau „fulguţe”. Costumul reprezenta o rochie din material alb simplu, pe care erau cusuţi fulgi confecţionaţi din hârtie de staniol.
Coroniţa era confecţionată dintr-o foaie de carton, pe care era încleiată vată albă şi sticlă fărămiţată de la globuleţele pentru împodobit bradul.
Cărţile poştale
O tradiţie în fosta URSS era trimiterea felicitărilor prin cărţi poştale. Cărțile poștale în URSS, otkrytki (открытки), erau extrem de populare, reflectând cultura, realizările, propaganda și viețile cotidiene, cu teme variind de la eroi ai muncii și lideri, la peisaje, știință, artă, sport, evenimente festive și scene bucolice.
Cărțile poștale de Anul Nou din URSS erau o tradiție populară. Vândute în magazine precum „Luminița”, aceste cărţi poştale erau așteptate cu nerăbdare de copii, reprezentând un simbol al sărbătorii.
Cărţile poştale de Anul Nou aveau imagini specifice precum Moș Crăciun (Ded Moroz), Snegurocika (Fulguţa”, brad, bulgări de zăpadă, animale, reflectând spiritul sovietic și nostalgia pentru acea epocă. Cărţile poştale erau trimise prin poştă prietenilor, rudelor, vecinilor şi chiar membrilor familiei, cu urări de fericire și un an nou prosper.
